Pentru prima dată în istorie, la nivel mondial s-ar putea naște prea puțini copii pentru ca generațiile actuale să fie înlocuite. Omenirea nu a mai trecut printr-o asemenea situație nici în timpul marilor războaie, nici în pandemii, susțin autorii unui nou studiu economic și demografic.
Asta nu înseamnă că populația planetei scade deja. Datorită numărului mare de adulți aflați acum la vârsta la care pot avea copii, populația ar putea continua să crească încă aproximativ trei decenii. Dacă tendințele actuale se mențin, însă, vârful ar putea fi atins în jurul anului 2056, la aproape nouă miliarde de oameni.
Concluziile apar în studiul „Terra Incognita: The Economics of a Shrinking World”, realizat de economiștii Jesús Fernández-Villaverde, de la Universitatea Pennsylvania, și Patrick Norrick, de la Universitatea Northwestern.
Cei doi cercetători estimează că fertilitatea globală a coborât probabil sub pragul necesar pentru înlocuirea populației. La nivel mondial, acest prag este de aproximativ 2,2 copii pentru fiecare femeie, fiind puțin mai ridicat decât valoarea de 2,1 folosită frecvent în cazul țărilor dezvoltate.
Studiul analizează date din 236 de țări și teritorii, începând din 1950. Cercetătorii au identificat tendințe descendente în 219 dintre acestea, fără semne clare că scăderea s-ar opri. Mai important, fenomenul nu mai este limitat la Europa, Japonia sau alte economii bogate.
Rate foarte mici ale fertilității sunt înregistrate acum și în state cu venituri medii. Autorii oferă exemple precum Mexic, cu o rată estimată la 1,51 copii pentru fiecare femeie, Brazilia, cu 1,52, Iran, cu 1,35, sau Thailanda, unde valoarea ar fi coborât la numai 0,87.
De ce familiile aleg să aibă mai puțini copii
Nu există o singură explicație. Costul locuințelor, educația îndelungată, nesiguranța economică, schimbarea relațiilor și timpul petrecut online pot contribui la scăderea natalității. Cercetătorii consideră însă că aceste cauze, luate separat, nu explică amploarea fenomenului.
Ipoteza lor este că însăși viața modernă face mai dificilă decizia de a avea mai mulți copii. Cariera începe mai târziu, creșterea unui copil presupune mai mult timp și mai mulți bani, iar sprijinul oferit odinioară de familiile extinse este tot mai redus. În același timp, alegerea de a nu avea copii este mai ușor de acceptat social și economic.
Contează și faptul că numărul copiilor nu poate fi ajustat în fracțiuni. O schimbare aparent mică a preferințelor poate determina multe familii să treacă de la doi copii la unul sau de la un copil la niciunul. Astfel, media unei generații poate coborî rapid de la 1,8 la 1,3 copii pentru fiecare femeie.
Ajutoarele financiare acordate părinților pot avea un efect pozitiv, dar studiul arată că acesta este de obicei modest. Concediul parental, serviciile de îngrijire și o împărțire mai echilibrată a responsabilităților din familie ar putea conta mai mult decât o plată acordată o singură dată.
Ce înseamnă pentru România și pentru economie
România se confruntă deja cu efectele acestui proces. Am scris anterior despre faptul că populația rezidentă a României a coborât sub 19,05 milioane de locuitori, în timp ce ponderea tinerilor scade, iar cea a persoanelor de peste 65 de ani continuă să crească.
Proiecțiile pe termen lung sunt și mai apăsătoare. Potrivit estimărilor Eurostat analizate într-un material anterior, România ar putea pierde peste 24% din populație până în 2100, fiind printre statele europene cele mai afectate de declinul demografic.
Pentru economie, prima consecință este reducerea forței de muncă. Chiar dacă productivitatea fiecărui angajat crește, o țară cu mai puțini lucrători va avea dificultăți în a menține același ritm de dezvoltare. Vor exista și mai puțini contribuabili care să susțină pensiile, serviciile medicale și cheltuielile publice destinate unei populații tot mai îmbătrânite.
Inteligența artificială și automatizarea ar putea compensa o parte din lipsa angajaților, dar nu rezolvă automat problema pensiilor sau a distribuirii veniturilor. Tehnologia poate produce mai mult cu mai puțini oameni, însă rămâne întrebarea cine finanțează sistemele sociale și cum sunt împărțite câștigurile.
Autorii avertizează că nu există un mecanism economic sigur care să readucă fertilitatea la nivelul de înlocuire. Este posibilă o revenire modestă, dar, în lipsa unor schimbări sociale importante, o lume cu populație în scădere ar putea deveni noua normalitate. Data de 2056 rămâne o estimare, nu o certitudine, însă direcția observată în aproape toate regiunile lumii este greu de ignorat.
Sursa playtech.ro
