Datele furnizate de Transelectrica arată că în 26 octombrie România a înregistrat, în premieră, o dependență de importuri pe toate intervalele orare. Cu regenerabilele în cădere liberă, sistemul abia a făcut față solicitărilor. Solarul mai produce 600 de MWh, iar eolienele aproape au dispărut de pe ”radar”.
Singurele care au mai produs ceva au fost hidroenergia și termocentralele pe gaze, acestea din urmă având și un preț foarte ridicat, care se va reflecta în facturi. Riscurile în perioada următoare sunt foarte mari, o singură sincopă la importuri fiind fatală sistemului energetic național.
Datele de pe sistemulenergetic.ro, transmise de Transelectrica, prezintă o situație gravă a producției de energie din România. Luni, 26 octombrie, pe toate intervalele orare, țara noastră a fost importator net.
Pe fondul unei nebulozități accentuate, a scurtării perioadei zilei, dar și a scăderii temperaturilor, fotovoltaicele au scăzut de la aproape 3.000 MWh producție în timpul zilei, la doar 600 MWh.
Nici eolienele nu s-au simțit foarte bine, astfel că producția acestora a fost doar simbolică, undeva, la 100 MWh, în condițiile unei capacități instalate de peste 3.000 MW.
Cu nuclearul oprit și cu circa 800 MWh din cărbune, România abia a produs, gâfâind, 4.000 MWh, la un consum de peste 6.000 MWh.
Care sunt perspectivele? Cine va salva sistemul?
O sigură sincopă a importurilor va provoca colapsul sistemului energetic național. Riscurile sunt foarte mari, având în vedere o criză regională a energiei, pe care o anicipează chiar și autoritățile. Dar cât mai putem importa?
Dacă în 26 octombrie am produs doar 4.000 de MWh la un consum de peste 6.000 de MWh, ce se va întâmpla atunci când consumul va ajunge la 8.000 de MWh în lunile de iarnă? Reactoarele de la Cernavodă sunt oprite pe termen, se pare, nelimitat, având în vedere că prognozele hidrologice nu aduc prea multe speranțe. Solarul va produce din ce în ce mai puțin, iar eolianul, doar sporadic, în perioadele cu intensificări ale vântului.
Un singur reactor și o producție pe gaze mai scăzută
Chiar în cazul unei reveniri ale debitelor Dunării, reactorul 1 va intra oricum în modernizare, astfel că vom beneficia de un singur reactor, cu o producție de circa 700 MWh.
În perioada iernii, cu presiune scăzută la gaze, producția în termocentrale va fi și ea redusă. În ce privește cărbunele, mai mult de 800 MWh producție, în cazurile fericite când nu se defectează grupurile, nu se poate estima. În aceste condiții, România nu mai are efectiv capacități de producție, iar disperarea guvernanților deja începe să se vadă.
Sursa national.ro
