„Urșii nu au granițe, dar legile noastre da”. Câți urși pierdem în accidente, braconaj și capcane?
În ultimele luni, s-a vorbit mult despre „extragerea” urșilor – adică despre situațiile în care animalele ajung în localități sau atacă gospodării, iar autoritățile intervin. Ce se discută mai puțin e că urșii sunt în pericol și din alte motive: accidentele și braconajul. România face puțin pentru a preveni sau gestiona aceste probleme. În lipsa unui sistem real de monitorizare, nu există date clare despre câți urși pierdem și din ce cauze.
Doar în primele luni ale acestui an, 18 urși au fost omorâți în accidente rutiere, alți opt în apropierea căilor ferate, iar șapte au fost găsiți în stare avansată de putrefacție – potrivit datelor obținute de Green Report de la Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate (ANMAP), Garda Forestieră Națională și Direcția de Biodiversitate din cadrul Ministerului Mediului (MMAP).
Green Report a cerut și informații despre cazurile de ucidere ilegală a urșilor – prin otrăvire, capcane sau alte metode. Răspunsul ANMAP a fost însă că instituția nu deține astfel de date.
Cazuri de braconaj
Potrivit autorităților, în zona Gărzii Forestiere Cluj au fost raportate două cazuri de braconaj asupra urșilor bruni – unul în județul Bistrița-Năsăud (în 2022) și altul în județul Alba (în 2024). Ambele cazuri au ajuns în instanță.
Pentru ursul împușcat în Bistrița-Năsăud, inculpații au fost trimiși în judecată. În cazul din Alba, cercetările sunt încă în curs.
Garda Forestieră Cluj a reușit să recupereze un prejudiciu de 40.000 de euro pentru ursul din Bistrița-Năsăud. Iar pentru cel din Alba, a anunțat că se constituie parte civilă, tot pentru suma de 40.000 de euro.
Și Garda Forestieră Focșani a fost chemată de Poliție să se constituie parte civilă în două dosare de braconaj privind urși bruni. În aceste cazuri, despăgubirile au fost deja plătite și virate la bugetul de stat.
Suma prevăzută drept prejudiciu – de 40.000 de euro – îi face pe mulți să se gândească de două ori înainte de a acționa.
În 2024, Parchetul de pe lângă Judecătoria Avrig a deschis un dosar privind otrăvirea unui urs (dosar nr. 130/89/P/2024). Rezultatul: s-a decis neînceperea urmăririi penale.
Iar anul acesta, în zona localității Sângeorgiu de Pădure, lângă lacul Bezid, au fost găsiți trei urși morți, după ce ar fi atacat o bovină.
Astfel de cazuri au fost relatate și în presă de-a lungul timpului.
În urmă cu doi ani, un lup și un pui de urs au fost prinși în capcane – doar ursulețul a supraviețuit:
În 2009, un tânăr și-a prins piciorul într-o capcană pentru urși, ceea ce arată că aceste capcane sunt periculoase chiar și pentru oameni.
Monitorizare și conștientizare
În județul Brașov, în cadrul proiectului Life for Bear – Conservarea populației de urs brun (Ursus arctos) din România, au fost realizate mai multe acțiuni de monitorizare, inclusiv montarea de colare GPS pe exemplare de urs, dar și campanii de informare în comunitățile locale.
Responsabilitatea investigării și sancționării cazurilor de braconaj revine Gărzii Forestiere Naționale, Poliției Române și Jandarmeriei. Anchetele propriu-zise se fac de către polițiștii din inspectoratele județene (IPJ), iar cazurile ajung apoi în instanță.
Autoritățile locale au fost informate în ședințe organizate la Prefecturi despre cum trebuie să acționeze în cazurile cu urși, ce spune legea și ce măsuri a luat Ministerul Mediului pentru o gestionare mai bună a populației.
Tot Ministerul se ocupă și de plata despăgubirilor, acolo unde pagubele produse de faună nu duc la reducerea cotelor de vânătoare.
Tot Ministerul Mediului derulează, împreună cu Regia Publică Locală a Pădurilor Kronstadt R.A., Romsilva și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”, proiectul Implementarea planului național de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România.
Scopul proiectului este monitorizarea genetică pe termen lung și creșterea nivelului de informare și conștientizare privind ecologia și managementul speciei.
Mai multe detalii pot fi găsite pe site-ul oficial: https://www.ursulbrunsinoi.ro/
„Nu știm cât de mare e problema”
Dr. Cristian-Remus Papp, managerul Departamentului de sălbăticie și arii protejate al WWF România, spune că problema braconajului există în continuare, doar că nu știm cât de mare este — și tocmai asta ar trebui investigat.
Doar că, pentru moment, autoritățile nu au capacitatea să o facă.
România stă prost și la capitolul urși omorâți în accidente rutiere sau de tren după cum reiese chiar din datele oficiale.
„Toate țările implementează soluții preventive. La noi, habitatele sunt tot mai fragmentate și lipsește infrastructura care să le permită animalelor să traverseze în siguranță. Dacă trecem granița în Ungaria, vedem zeci de pasaje pe autostrăzi pentru animale, pentru că acolo se pune accent pe accesul lor liber”, a explicat expertul pentru Green Report.
El a oferit exemplul tronsonului autostrăzii A1 – Lugoj-Deva, unde vor exista ecoducte. Organizațiile de mediu s-au luptat ani întregi ca să fie construite pasaje dedicate pentru carnivorele mari, inclusiv pentru urși.
O altă problemă, spune Papp, este că în România nu se aplică metodele de forensic science – adică investigațiile științifice detaliate atunci când au loc atacuri asupra oamenilor.
În ultimii 20 de ani, peste 20 de persoane au fost ucise de urși. Dar în majoritatea cazurilor nu s-a cercetat cauza reală.
„La noi, ursul e considerat vinovat din start. Ar trebui analizat fiecare caz în parte, pentru că uneori omul e cel care a provocat atacul”, spune cercetătorul.
În 2019, jurnaliștii de la Pro TV au relatat cazul unui bărbat ucis de un urs — ancheta a arătat ulterior că omul intrase în bârlog ca să fure pui de urs, pe care voia să îi vândă.
„Urșii nu țin cont de granițe”
„Am avut și noi cazuri de braconaj, dar nu putem vorbi despre un fenomen generalizat”, spune Mihai Zotta, director de conservare la Fundația Conservation Carpathia, care monitorizează Munții Făgăraș.
„Fondurile de vânătoare sunt trasate pe hartă, dar animalele nu știu de granițe. Un urs poate parcurge sute de kilometri și trece prin mai multe zone administrate de entități diferite. De aceea, o analiză făcută doar local nu reflectă realitatea ecologică”, a explicat Zotta pentru Green Report, cu ocazia Congresului European al Rangerilor.
El subliniază că acolo unde există rangeri dedicați și monitorizare constantă, cazurile de braconaj au scăzut, dar fenomenul nu a dispărut complet.
În opinia sa, adevărata problemă e lipsa unui sistem clar de compensare pentru comunitățile și proprietarii de păduri care protejează biodiversitatea în toate zonele țării. Conservation Carpathia deține, pentru zona zona sa de activitate, animale pe care le pot oferi drept compensație rapidă fermierilor în caz de nevoie.
„Cât timp pădurile bătrâne sau zonele de conservare nu aduc un beneficiu direct celor care le îngrijesc, presiunea economică rămâne mare”, spune Zotta.
„E normal ca unii oameni să nu mai aibă interes să protejeze ceva pentru care nu primesc nimic în schimb. Pădurile și urșii oferă servicii ecosistemice – apă curată, aer, stabilitate climatică – dar acestea trebuie recunoscute și răsplătite”, afirmă acesta.
Rangerii din teren: fără arme dar față în față cu braconierii
Pe teren, realitatea e și mai dură. Florin (Hombre) Hălăștăuan, vicepreședinte al Federației Internaționale a Rangerilor, a explicat pentru Green Report că rangerii români merg zilnic zeci de kilometri prin păduri, fără să aibă instrumente legale sau de protecție.
„Noi nu putem da amenzi, nu putem opri pe nimeni. Putem doar să observăm și să raportăm. Dacă vedem un braconier, nu avem voie să-l legitimăm. Trebuie să chemăm poliția sau jandarmeria montană, iar până ajung ei, omul dispare. Suntem doi oameni pe mii de hectare. În ultimul an, peste 160 de rangeri din lume au fost uciși la datorie, unii în confruntări directe cu braconierii”, spune el.
Lipsa echipamentelor face munca și mai riscantă. „Avem stații care nu merg, uniforme vechi, bocanci rupți. De multe ori ne bazăm pe telefoane fără semnal. În fața braconierilor, e ca și cum am merge la război cu mâinile goale”, explică Hălăștăuan.
O problemă care polarizează România
Ministra Mediului, Diana Buzoianu, recunoaște că situația e complicată și că deciziile privind intervenția în cazurile în care urșii ajung în localități sunt printre cele mai greu de luat.
„Nu există nicio garanție că actualele măsuri vor reduce numărul de atacuri, dar e clar că sistemul de până acum a eșuat. Oamenii au ajuns să otrăvească urșii din frică. Trebuie să găsim o cale de mijloc: să protejăm și oamenii, și animalele. Urșii sunt o comoară națională, dar această comoară trebuie gestionată cu responsabilitate”, a spus la acel moment Buzoianu.
Ea anunță că ministerul a alocat 30 de milioane de lei pentru montarea de garduri electrice – o măsură de prevenție – și că până la finalul anului vor fi publicate rezultatele primei numărători genetice a urșilor din România.
„Vom avea, pentru prima dată, date bazate pe știință, nu pe estimări. Asta ne va ajuta să luăm decizii obiective, nu emoționale. Vom ști exact câți urși avem și unde apar dezechilibrele,” a spus Buzoianu.
ONG-urile aduc critici modului în care s-au colectat aceste date.
Ministra recunoaște însă și tensiunile din jurul subiectului:
„Pe de o parte, sunt cei care nu vor să fie împușcat niciun urs. Pe de altă parte, sunt cei care îi văd doar ca pe trofee. Între aceste extreme, pierdem toți — și oamenii, și urșii.”
„Nu toți urșii sunt periculoși”
Specialiștii din teren spun că nu fiecare urs reprezintă o amenințare.
„Trebuie să facem diferența între urșii sălbatici și cei obișnuiți cu prezența oamenilor – care vin în sate sau scormonesc prin tomberoane”, explică Mihai Zotta.
„În județul Argeș, anul trecut am fost nevoiți să eliminăm nouă exemplare de urși habituați, pentru că deveniseră periculoși. Dar urșii din pădure, cei care trăiesc departe de comunități, nu sunt un pericol. Ei trebuie protejați.”
Rangerii văd, zi de zi, partea nevăzută a problemei. „Există asociații de vânătoare care se comportă ca niște haiduci moderni. Fiecare face ce vrea, fără un control real. Garda Forestieră are câte 20-30 de oameni pe mai multe județe – e imposibil să acopere tot”, spune Hălăștăuan.
Braconajul rămâne adesea invizibil, pentru că rangerii nu au autoritate legală, iar probele foto-video nu sunt mereu acceptate în instanță.
„Până ajungem noi cu poliția la fața locului, urmele dispar. Iar dacă raportăm, dosarele se pierd între instituții. Avem nevoie de putere reală de intervenție și de protecție pentru cei care lucrează în teren”, spune vicepreședintele Federației Internaționale a Rangerilor.
Sursa green-report.ro
