România vrea să fie hub energetic, dar mii de oameni trăiesc la lumânare
România visează să devină hub energetic regional, însă peste 5.000 de gospodării nu au nici astăzi curent electric. Copii care învață la lumina lumânării, bătrâni singuri și familii nevoiașe continuă să trăiască în întuneric. Contradicția e uriașă: o țară care vrea să exporte energie își lasă propriii cetățeni în secolul trecut.
Asociația Energia Inteligentă a lansat în 2021 proiectul Energie pentru viață. În 2024, cu sprijinul Ministerului Energiei, a realizat Registrul Electronic Național al Gospodăriilor fără Energie Electrică – prima hartă a întunericului din România, unde fiecare cifră înseamnă o familie care trăiește încă fără lumină.
Rezultatul: 5.494 de locuințe neracordate, cu peste 11.600 de locuitori, dintre care aproape jumătate copii.
Majoritatea caselor sunt în zone montane izolate, fără șanse reale de conectare la rețea. 87% nu au cadastru, iar 64% dintre locuitori trăiesc sub nivelul minim pe economie.
Chiar racordați, mulți nu și-ar permite să plătească factura. Accesul este dificil pentru jumătate dintre locuințe, iar 10% nu au nici drumuri de acces.
Fotovoltaicele, singura soluție
În aceste condiții, panourile solare și bateriile rămân singura variantă realistă.
Prin zece etape ale proiectului Energie pentru viață, Asociația Energia Inteligentă a electrificat 71 de gospodării din opt județe – „o picătură de lumină într-un ocean de întuneric”.
Statistici reci, povești dramatice
Cele mai multe locuințe neracordate se găsesc în județul Satu Mare (585), urmat de Bistrița-Năsăud (543), Harghita (468), Covasna (365) și Suceava (358).
În spatele acestor cifre se ascund povești dramatice: copii care nu pot folosi un laptop, familii fără frigider sau radio, bătrâni care nu își pot alimenta aparatele medicale și oameni care nu își pot încărca telefonul pentru a chema ambulanța.
Între două lumi: România și obligațiile europene
Uniunea Europeană tratează accesul la energie ca pe un drept fundamental, nu doar ca pe o chestiune economică.
Lupta împotriva sărăciei energetice este o prioritate, iar statele membre trebuie să asigure echitatea socială. Beneficiile tranziției verzi trebuie să ajungă inclusiv la cei mai vulnerabili.
Pactul Verde European și strategia REPowerEU stabilesc obiective clare: energie curată și accesibilă pentru toți și principiul „să nu lăsăm pe nimeni în urmă”.
Comisia Europeană pregătește și un Pachet de Energie pentru Cetățeni, care reafirmă ideea unei tranziții juste pentru toți, indiferent de venit sau de locul unde trăiesc.
Pilonul european al drepturilor sociale, proclamat în 2017, și Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale ONU includ energia între serviciile esențiale.
Recomandarea Comisiei Europene din octombrie 2023 precizează că persoanele aflate în dificultate trebuie sprijinite pentru a accesa aceste servicii.
Principiul „Leave no one behind”, parte a Agendei 2030 a ONU, exprimă angajamentul global de a elimina discriminarea și inegalitățile.
Grupul pentru Dezvoltare Durabilă al ONU a subliniat că multe bariere nu sunt accidente ale sorții, ci rezultatul unor politici și practici discriminatorii care împing anumite grupuri și mai mult în urmă.
Eșecuri repetate și indiferență cronică
Lipsa de electricitate nu este doar consecința izolării geografice. Mai ales, este rezultatul unor politici publice eșuate și al unei indiferențe sociale care lasă comunități întregi în urmă.
De-a lungul a peste trei decenii, statul a lansat mai multe programe de electrificare, dar niciunul nu a fost dus la capăt.
Primul program coerent, aprobat în 2007, s-a blocat din lipsă de instrumente administrative și financiare.
Cinci ani mai târziu, planul pentru perioada 2013–2016 a fost abandonat, iar agenția responsabilă a fost desființată.
Guvernul Cioloș a propus în 2016 programul „Prima Lumină”, sprijinit de Norvegia, prin care urmau să fie electrificate 10.000 de case. Schimbarea politică a blocat proiectul.
Ultima încercare majoră a venit în 2019: programul „Sisteme fotovoltaice pentru gospodării izolate”, cu finanțare de 25.000 de lei pentru fiecare locuință. A eșuat din primele etape, din cauza ghidului prost conceput și a birocrației sufocante.
O strategie cu orizont prea îndepărtat
Strategia energetică 2025–2035 recunoaște existența a 7.500 de locuințe fără curent, dintre care 4.700 locuite permanent.
Documentul propune soluții descentralizate – micro-rețele, generare distribuită, comunități energetice și simplificarea legislației privind proprietatea și racordarea.
Obiectivul: electrificarea tuturor gospodăriilor până în 2035.
Pentru bătrânii care așteaptă de decenii, zece ani înseamnă o eternitate.
Vieți la limita întunericului
Experiența Asociației Energia Inteligentă arată realitatea din teren: gospodării unde trăiesc bătrâni singuri sau familii cu mulți copii, care merg la școală și învață la lanternă.
Panourile fotovoltaice aduc o speranță, dar drumurile până la lumină sunt adesea dramatice.
Fiecare ediție a proiectului „Energie pentru viață” a dezvăluit povești cutremurătoare:
Panouri cărate cu carul cu boi până la case fără drum de acces.
O bătrână care s-a stins întrebând: „Nu mai vin băieții ăia cu lumina?”.
O familie cu 12 copii, care a putut aprinde pentru prima dată luminițe în bradul de Crăciun.
Sau doi soți de 97 și 93 de ani, care au așteptat cu demnitate lumina ce trebuia să le aducă un strop de normalitate.
Sărăcie crâncenă, megaproiecte pe hârtie
În timp ce mii de români se zbat în întuneric, guvernanții se laudă cu megaproiecte energetice. Retorica oficială rămâne aceeași: „România – furnizor de securitate energetică pentru regiune”.
Strategia energetică prevede pentru 2035 obiective ambițioase: 3 GW de energie eoliană offshore, extinderea capacității nucleare la 33-35% din producție prin reactoare noi și modulare, exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră cu o investiție de 4 miliarde de euro și dezvoltarea unui interconector HVDC [linie electrică de foarte înaltă tensiune, în curent continuu, n.red.] de la Marea Neagră la granița cu Ungaria.
Datele oficiale arată însă un paradox: România figurează în statistici cu o acoperire de aproape 100% la electricitate, însă mii de gospodării izolate rămân în realitate în afara rețelei.
Aceste cifre provin din rapoartele guvernamentale transmise la nivel internațional, care nu cuprind comunitățile neracordate.
Graficul de mai jos arată evoluția procentului de populație cu acces la electricitate între 1990 și 2023.
În paralel, miliarde de euro sunt direcționate către infrastructura de transport al gazelor și subvenții de 3.000 MW pentru energie eoliană și solară prin Fondul pentru Modernizare.
Toate aceste miliarde contrastează dureros cu realitatea celor 5.000 de gospodării lăsate fără curent.
Electrificarea completă ar costa doar 27 de milioane de euro, echivalentul câtorva zile de investiții în proiectele mari.
Un kit fotovoltaic de bază costă între 2.000 și 5.000 de euro.
Ajutoare pentru vulnerabilii „greșiți”
Deși România a avut acces la fonduri europene fără precedent, electrificarea completă nu a fost inclusă în niciun program major, nici în PNRR, nici în Fondul pentru Modernizare.
Numai prin REPowerEU au fost alocate 610 milioane de euro pentru vouchere destinate panourilor solare și bateriilor.
Însă apelul de 300 de milioane pentru gospodării vulnerabile a ocolit exact comunitățile aflate pe întuneric.
Criteriile de eligibilitate au cerut instalație electrică, priză de pământ și audit energetic, imposibil de îndeplinit pentru casele neracordate.
În plus, aceste gospodării nu au atras instalatori, din cauza accesului dificil.
Lista oficială a consumatorilor vulnerabili, pe baza căreia se acordă ajutorul, este în mare măsură eronată.
Mulți beneficiari nu sunt cu adevărat săraci, iar cei debranșați sau niciodată conectați rămân invizibili.
Rezultatul: ajutoarele ajung la vulnerabilii „greșiți”, iar cei mai afectați sunt ignorați.
Asociația Energia Inteligentă a criticat și selecția companiilor. Unele firme câștigătoare nu pot finaliza proiectele la calitatea și termenul promis, mijlocul lui 2026.
Mai grav, ghidul a supraevaluat valoarea sistemelor, ceea ce va genera profituri uriașe pentru firme și pierderi pentru buget.
Rușinea națională
Lipsa unei finanțări dedicate și absența unei strategii clare de electrificare lasă România în urmă.
Nu există o hartă oficială a gospodăriilor neelectrificate, în afara celei realizate de Asociația Energia Inteligentă împreună cu Ministerul Energiei.
Responsabilitatea este pasată între instituții: Ministerul Energiei, Ministerul Dezvoltării și primării.
Astfel, la peste trei decenii de la Revoluție, România nu a rezolvat un drept fundamental. Situația devine și mai rușinoasă prin comparație cu India.
Deși PIB-ul pe cap de locuitor în India este de peste șapte ori mai mic decât în România, între 2017 și 2022 această țară a electrificat 28,6 milioane de gospodării (mai mult decât populația României) prin programul Saubhagya.
În doar cinci ani, India a făcut ceea ce România nu a reușit în peste 30 de ani: să ducă lumină în casele celor mai săraci cetățeni.
Și asta în timp ce România beneficia de resurse europene fără precedent și își declara ambiția de hub energetic regional.
A cui este responsabilitatea?
Electrificarea gospodăriilor rămase în întuneric a fost lăsată în grija societății civile și a unor parteneri externi, precum Norvegia, care a sprijinit accesul unor comunități vulnerabile la energie regenerabilă.
ONG-urile și inițiativele private aduc soluții punctuale, dar nu pot acoperi nevoia națională. Nu pot electrifica mii de case într-un timp scurt.
Se ridică o întrebare esențială:
E normal ca statul să lase pe umerii ONG-urilor un drept fundamental precum accesul la curent electric?
Fără lumină, oamenii nu pot învăța, nu se pot informa și nu își pot trăi viața cu demnitate.
În plus, dependența de inițiative locale creează inechitate. Unele sate beneficiază de sprijin, altele rămân în întuneric, iar un drept fundamental ajunge să depindă de întâmplare.
Statul trebuie să își asume electrificarea ca prioritate strategică, cu buget, program național și calendar clar.
ONG-urile pot completa prin modele pilot, iar companiile private prin CSR sau parteneriate.
Însă responsabilitatea finală nu poate fi decât publică.
„Nu este rolul ONG-urilor să electrifice România, ci al statului. Fiecare gospodărie pe întuneric este dovada unui eșec de guvernare”, a declarat Monica David, președintele Asociației Energia Inteligentă.
Un parteneriat corect presupune ca statul să inventarieze constant gospodăriile neelectrificate, să prioritizeze cazurile vulnerabile și să finanțeze soluții off-grid prin fonduri nerambursabile.
Este nevoie de monitorizare și transparență, prin rapoarte publice privind progresul până la atingerea obiectivului „zero case fără curent”.
Întrebările pentru guvern rămân:
De ce România, cu resurse europene, nu a electrificat câteva mii de locuințe în 30 de ani, în timp ce India sau state africane au reușit milioane în câțiva ani?
Care este planul concret, ce buget e alocat?
Cine răspunde pentru întârzieri?
România nu poate pretinde că luminează Europa atâta timp cât lasă propriii cetățeni în întuneric.
Peste 5.000 de case fără lumină sunt rușinea națională. Fiecare gospodărie electrificată ar fi, înainte de toate, o victorie a demnității.
Sursa green-report.ro
Urmărește și știrile pe site-urile partenere CuSimo.ro, actuale.ro și andradolca.ghost.io
FOTO: Pexels.com
