Hidrocentralele, în centrul furtunii politice: acuzații politice, moțiune și răspunsuri
De câteva săptămâni, tema hidrocentralelor blocate sau aflate în așteptarea avizelor de mediu a devenit una dintre cele mai aprinse dispute politice de la București. În prim-plan se află doi miniștri tineri, dar cu viziuni diferite: Bogdan Ivan, ministrul Energiei, și Diana Buzoianu, ministra Mediului.
Primul ministru acuză blocaje „ilogice” și invocă pierderi uriașe de bani și resurse. Al doilea ministru respinge presiunile politice și insistă pe respectarea legii și a obligațiilor europene. În paralel, o moțiune simplă fără șanse de izbândă dar un motiv în plus de scandal politic a dat undă verde la tot felul de teorii neadevărate.
Disputa a ajuns pe masa Parlamentului, datorită partidului extremist AUR, care a depus o moțiune simplă împotriva Dianei Buzoianu, încercând să capitalizeze politic un conflict care îmbină teme de infrastructură, energie, mediu și suveranitate.
Între aceste replici dure se joacă, însă, și un pariu serios: cât de mult e dispusă România să sacrifice sau să protejeze mediul pentru a obține câțiva megawați în plus; și cât de serios tratăm regulile statului de drept atunci când proiectele energetice se lovesc de instanțe sau de proceduri complicate?
Axa acuzațiilor: „Moluștele și greierii blochează miliarde”
Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a ieșit în spațiul public cu un mesaj direct și ușor de reținut: hidrocentrale construite în proporție de 80% sau chiar mai mult sunt blocate pentru că în zonă trăiesc „niște moluște, pești sau greieri” protejați de legislația de mediu.
Pentru opinia publică, formularea este spectaculoasă și lasă impresia unui absurd birocratic: statul român aruncă la coș miliarde de lei investiți pentru niște specii aparent banale.
Ivan a insistat că problema e generalizată, că legislația trebuie modificată și că proiectele strategice din energie și minerit ar trebui să aibă un regim special, tocmai pentru a nu mai fi blocate de ani întregi în instanțe.
Exemplul cel mai cunoscut invocat de Ivan este hidrocentrala de la Răstolița, unde lucrările s-au apropiat de finalizare, dar au fost suspendate în urma unei decizii a Curții de Apel.
Instanța a blocat acordul de mediu, ceea ce a pus punct, cel puțin temporar, unui proiect început acum trei decenii.
Pentru Ivan, acesta este cazul de căpătâi al „nonsensului administrativ”, care pune în pericol independența energetică a României.
În aceeași logică, Ivan avertizează că menținerea acestei stări de fapt riscă să lase țara dependentă de importuri, să frâneze tranziția energetică și să arunce pe apa sâmbetei (sic!) investiții de miliarde făcute deja.
În opinia lui, e nevoie de voință politică și de claritate legislativă pentru ca „speciile protejate” să nu mai fie folosite ca armă împotriva dezvoltării economice.
Moțiunea AUR: de la Parlament la rețelele sociale
Partidul AUR a pus aceeași temă într-o moțiune simplă împotriva Dianei Buzoianu. Retorica a fost previzibilă: AUR a acuzat Ministerul Mediului că, prin refuzul sau întârzierea acordării avizelor, condamnă România la dependență energetică și la sărăcie.
Liderii formațiunii au dramatizat miza, punând în balanță siguranța națională și bunăstarea populației versus „niște hârtii și interese obscure”.
Moțiunea nu a avut șanse reale să treacă, dar a reușit să stârnească dezbatere publică și să pună presiune pe ministră.
În plen, tonul a fost acid, cu interpelări ironice și chiar atacuri personale.
În final, moțiunea a fost respinsă.
Replica Dianei Buzoianu: „Nu dau avize la telefon”
Ministra Mediului a răspuns ferm, de la tribuna Parlamentului și în declarații ulterioare. Diana Buzoianu a spus că nu va accepta presiuni politice sau telefoane prin care să fie obligată să emită avize pe repede-înainte.
„Legea e lege, iar dacă noi, ca miniștri, nu respectăm legea, ce pretenții mai avem de la cetățeni?”, a replicat ea.
Buzoianu a adus și argumente concrete, luând rând pe rând fiecare proiect de hidrocentrală și arătând stadiul lui.
În cazul Pașcani, a cerut studii suplimentare de la Apele Române, pentru a evalua dacă investiția aduce beneficii reale pentru sistemul energetic. Potrivit datelor, raportul estimat este de 9,4 MW/h ceea ce ar fi un aport modest în raport cu totalul național. Acest fapt ridică întrebări despre costurile și utilitatea proiectului.
Totuși, ministra a anunțat că acordul de mediu pentru Pașcani va fi publicat în transparență publică, „săptămâna aceasta sau cel târziu săptămâna viitoare”, o promisiune clară și măsurabilă.
În privința celorlalte trei hidrocentrale – Surduc–Siriu, Cerna–Motru–Tismana și Cornetu–Avrig – Buzoianu a precizat că există decizii CSAT și ordonanțe de urgență care impun necesitatea avizelor de mediu.
Prin urmare, etapele legale trebuie parcurse, nu sărite.
„Dacă ar fi fost cazul să nu fie nevoie de acord, ar fi scris în ordonanță că nu e nevoie. Dar scrie clar că trebuie acord. Și îl vom face”, a spus ea în plen.
„Ce numiţi dumneavoastră blocaj este legea. Şi pentru că ştiu că nu prea citiţi în general legea…”, a spus în plenul parlamentului ministra Buzoianu.
„Există pentru aceste patru hidrocentrale două decizii CSAT şi două ordonanţe de urgenţă. Niciuna dintre ele nu exceptează de la obligativitatea de a avea acord de mediu aceste hidrocentrale. Aţi fi ştiut asta dacă aţi fi pus mâna şi aţi fi citit legea”, a contraatacat în plenul parlamentului ministra Mediului.
Ministra a încercat să mute discuția de la „cine blochează” la „de ce am ajuns aici”.
În viziunea sa, hidrocentralele au devenit un pretext pentru o dezbatere mult mai amplă: incapacitatea României de a planifica, din timp și coerent, proiecte de infrastructură care să respecte atât nevoile energetice, cât și regulile de mediu.
Cazul Răstolița: un simbol al eșecului sistemic
Nimic nu ilustrează mai bine problema decât Răstolița.
Lucrările au început cu decenii în urmă, costurile au crescut, iar acum proiectul este blocat de o decizie judecătorească.
În spatele acestui blocaj stau:
- proceduri incomplete,
- lipsa unei analize de impact făcută la standardele actuale
- și contestațiile ONG-urilor care au arătat că barajul afectează ecosisteme și habitate protejate.
- Pentru tabăra Energiei, Răstolița este dovada că legislația și ONG-urile distrug munca de zeci de ani și pierderea a sute de milioane de euro.
Pentru tabăra Mediului, Răstolița e exemplul că atunci când încerci să forțezi regulile, inevitabil ajungi să fii blocat în instanță.
Realitatea e undeva la mijloc:
România a investit masiv într-un proiect fără să-l adapteze la normele europene, iar acum plătește prețul lipsei de viziune.
Pașcani: între speranță și scepticism
Un alt caz fierbinte este hidrocentrala de la Pașcani. Aici, discuția nu e doar despre protecția mediului, ci și despre eficiență.
Studiile arată că, chiar dacă ar fi finalizată, hidrocentrala ar contribui foarte puțin la producția națională de energie.
Hidroelectrica estimează că ar fi nevoie de 36 de luni pentru a încheia lucrările, ceea ce face ridicolă retorica de „urgență energetică” invocată de AUR și de alți critici.
Cu toate acestea, presiunea politică e mare.
Pașcaniul e un proiect simbolic, început de mult, și mulți actori locali și regionali așteaptă finalizarea lui.
Publicarea acordului de mediu va fi un test al transparenței și al capacității Ministerului Mediului de a face față atacurilor politice și juridice ce vor urma.
Dimensiunea europeană și banii puși în joc
Un aspect adesea trecut cu vederea în scandalul hidrocentralelor este legat de fondurile europene.
România are obligația de a desemna și de a gestiona situri Natura 2000, iar planurile de management pentru acestea au fost aprobate încă din 2023–2025.
Dacă aceste situri nu sunt respectate și protejate, Comisia Europeană poate bloca finanțări de miliarde de euro pentru infrastructură.
Ministra Buzoianu a spus clar în Parlament: neaprobarea acestor documente riscă să blocheze proiecte de 5–6 miliarde de euro, inclusiv autostrăzi și lucrări de interes național.
Prin urmare, decizia de a declara noi situri protejate nu este un moft, ci o condiție de supraviețuire financiară pentru România.
Acesta este argumentul forte al Ministerului Mediului împotriva celor care acuză ministrul mediului de spirit „ecologist” – de parcă acest spirit, dacă ar exista, ar fi ceva problematic.
Analiză: trei niveluri ale conflictului
Privind în ansamblu, conflictul are trei niveluri distincte.
Primul este cel juridic. Legislația națională și europeană obligă România să facă evaluări de mediu riguroase. Orice greșeală procedurală este imediat atacată în instanță de ONG-uri și poate duce la suspendarea lucrărilor.
Al doilea nivel este cel politic. Hidrocentralele sunt un teren fertil pentru dispute, pentru că se pot invoca atât interese strategice, cât și protecția mediului.
AUR a speculat politic situația. PSD pare că joacă la două capete. USR (partidul din care provine Buzoianu) s-a văzut prins într-un vârtej care poate fi folosit împotriva sa. Iar PNL încearcă să valorifice capitalul politic al foștilor miniștrii Fechet și Burduja.
Al treilea nivel este cel social și ecologic. Comunitățile locale, ONG-urile și societatea civilă sunt împărțite între dorința de dezvoltare și nevoia de protejare a resurselor naturale.
Ce urmează?
Publicarea acordului de mediu pentru Pașcani va fi primul test imediat.
Dacă documentele vor fi puse la dispoziția publicului și dezbaterea va fi transparentă, Ministerul Mediului poate câștiga credibilitate.
Dacă însă procedura va fi percepută ca lentă sau ascunsă, criticile se vor amplifica.
În plan politic, tema va fi folosită în continuare de opoziție. AUR și alte partide vor insista pe narativul „ecologiștii ne lasă fără energie”. În timp ce Ministerul Mediului va miza pe argumentul legal și pe protejarea fondurilor europene.
Replicile dintre miniștri Bogdan Ivan și Diana Buzoianu, de la distanță, par să reflecte oglinda unei probleme mai profunde:
incapacitatea României de a planifica și finaliza proiecte strategice respectând, în același timp, legislația europeană și interesele comunităților.
Sursa green-report.ro
