Un studiu recent realizat de cercetători de la Universitatea Tehnică din München (TUM) scoate la lumină un adevăr puțin cunoscut, dar cu implicații uriașe asupra mediului: fulgerele omoară anual peste 320 de milioane de copaci în întreaga lume. Această formă de mortalitate forestieră, mult timp ignorată de modelele climatice și ecologice, ar putea fi responsabilă pentru până la 2,9% din pierderea anuală de biomasă vegetală și pentru eliberarea a până la 1,09 miliarde de tone de dioxid de carbon în atmosferă.
Descoperirile sunt cu atât mai alarmante cu cât aceste cifre nu includ decesele indirecte provocate de incendiile de vegetație declanșate de fulgere, ci doar pe cele produse în mod direct, prin descărcarea electrică. Este pentru prima dată când impactul fulgerelor asupra pădurilor este analizat într-un mod sistematic și la scară globală, folosind metode de observație inovatoare și simulări matematice complexe.
Un pericol tăcut și greu de detectat
Spre deosebire de alte cauze de mortalitate forestieră – cum ar fi boli, dăunători sau incendii evidente – efectele fulgerelor sunt dificil de identificat în teren. Copacii loviți nu prezintă întotdeauna semne clare la exterior, iar uneori moartea survine lent, fără martori sau indicii vizibile. În pădurile tropicale, unde densitatea arborilor este foarte mare, aceste morți sunt de cele mai multe ori trecute cu vederea.
Pentru a depăși aceste limite, echipa condusă de informaticianul Andreas Krause a utilizat un set complex de metode, pornind de la observații video cu camere de monitorizare a fulgerelor, realizate într-o pădure tropicală virgină din insula Barro Colorado (Panama). Aceste înregistrări au fost completate de observații cu drone și investigații la sol, care au confirmat prezența copacilor afectați.
Una dintre cele mai importante descoperiri a fost aceea că un singur fulger poate ucide în medie 3,5 copaci, nu doar cel direct lovit. Fenomenul se datorează așa-numitului „flashover”, o descărcare electrică care sare de la coroana unui arbore la cea a altuia, pe distanțe de până la 45 de metri. Acest efect face ca fulgerul să devină „contagios” într-un ecosistem dens, sporind impactul său de fiecare dată când lovește solul.
Deși în total fulgerele sunt responsabile pentru aproximativ 0,69% din decesele anuale ale copacilor, rolul lor devine semnificativ în cazul copacilor de mari dimensiuni, adică cei cu diametrul peste 60 cm. În acest segment, proporția crește la până la 6,3%. Acest detaliu este extrem de relevant pentru modelele de stocare a carbonului, întrucât copacii mari au un rol disproporționat în captarea și păstrarea CO₂ din atmosferă.
Un alt aspect alarmant este tendința de creștere a frecvenței fulgerelor, mai ales în regiunile temperate și nordice, pe fondul schimbărilor climatice. Modelele climatice analizate în studiu indică o creștere între 25% și 50% a numărului de fulgere, ceea ce ar putea duce la o creștere cu 9% până la 18% a mortalității arborilor mari în următoarele decenii.
Pierderile rezultate nu sunt doar ecologice, ci și climatice. Morții copacilor înseamnă eliberarea dioxidului de carbon stocat în țesuturi, într-un moment în care pădurile ar trebui să funcționeze ca „puțuri de carbon”. Dacă acest tip de mortalitate continuă să fie neglijat în modelele ecologice, riscăm să subestimăm serios impactul pădurilor asupra echilibrului climatic global.
O nouă variabilă pentru modelele ecologice viitoare
Cercetătorii atrag atenția că majoritatea modelelor ecologice dinamice – folosite pentru a estima capacitatea pădurilor de a răspunde la stresori precum seceta, incendiile sau defrișările – nu includ mortalitatea cauzată de fulgere. Acest studiu vine să corecteze această lacună și propune ca datele privind frecvența și intensitatea fulgerelor să fie integrate în viitor în toate modelele predictive.
Pentru a ajunge la estimările globale, echipa de cercetare a combinat două baze de date majore privind activitatea fulgerelor: una colectată de la o rețea de sateliți optici și cealaltă de la observații la sol. Astfel, s-a ajuns la concluzia că între 286 și 328 de milioane de fulgere lovesc anual suprafața Pământului, cu o concentrație mare în regiunile tropicale – zone deja fragile și expuse pierderii biodiversității.
În contextul în care defrișările ilegale, incendiile de vegetație și seceta afectează deja grav ecosistemele forestiere, fulgerele se adaugă unei liste tot mai lungi de factori de risc. Diferența este că acest fenomen natural este mult mai puțin controlabil și mai greu de anticipat, ceea ce îl transformă într-o provocare aparte pentru cercetători și pentru politicile de conservare.
În concluzie, noul studiu publicat în Global Change Biology trage un semnal de alarmă: fulgerele nu sunt doar un spectacol al naturii, ci o forță devastatoare care contribuie semnificativ la degradarea ecosistemelor forestiere. Într-o lume aflată deja sub presiunea crizei climatice, înțelegerea și includerea acestui tip de mortalitate în strategiile globale de mediu ar putea face diferența între reacție și prevenție.
Sursa playtech.ro
