Ce facem cu „partenerul strategic”, îl trimitem la dracu’?
Administrația Trump, aceasta de acum, dar și cea anterioară, pune accentul pe situația din Pacific mai mult decât pe cea din Europa.
Trump este un om al interesului american, nu al celui internaționalist.
De aceea, Europa este un aliat, tratat cu respectul cuvenit, atâta timp cât nu se opune interesului american.
Dar câtă încredere poți avea în aliatul de circumstanță care nu împărtășește aceeași mentalitate, principii și scopuri cu tine?
Poți avea încredere în cel care se declară aliat doar când are interes, dar care se dezice când nu ai frâiele în mână?
Ce fel de aliat, mai ales „strategic”, este acela care-și demonstrează incompatibilitatea prin acțiuni explicit contrare scopurilor comune?
Astăzi, ideologia europeană progresistă se opune ideologiei pe care a dovedit că și-o dorește poporul american prin alegerea lui Donald Trump.
Practic, se află în totală opoziție cu revoluția „bunului simț” începută de Trump și aflată în plină desfășurare în Statele Unite.
A spus Vicepreședintele Statelor Unite:
„Dacă fugiţi de proprii voştri alegători, America nu poate face nimic pentru voi”.
Ce face Franța maghrebiană aflată în curs de creolizare, după cum afirma liderul de stânga, Malenchon?
„Izolează” cel mai mare partid naționalist și suveranist.
Ce face Germania în curs de islamizare?
„Izolează” cel mai mare partid naționalist și suveranist.
Ce face România?
„Izolează” cel mai mare partid naționalist și suveranist.
Ba merge chiar atât de departe încât ANULEAZĂ, în cel mai pur stil dictatorial, alegerile care nu convin.
Ne șiroiesc lacrimi de crocodil de frica rușilor.
Dar atunci, ce facem cu „partenerul strategic”?
Îl trimitem la dracu’ și rămânem să ne apere Franța, și Germania, și Olanda?
Suntem „pro-europeni”, fiindu-ne frică și rușine să ne numim „pro-români” deoarece asta ar suna a „naționalism” și nu i-ar place lui Scholz, cancelar care urmează curând să împărtășească soarta lui Iohannis?
Se pare că cei care conduc Țara, au ales:
„Fugim de proprii alegători români și renunțăm la ajutorul Americii.”
Doar că valul care vine dinspre Atlantic, are toate șansele să măture partidele trădării naționale care formează coaliția „pro-europeană”, partide lipsite de credibilitate în ochii poporului pe care l-au mințit și l-au ignorat cu aroganță.
Și atunci, nu cumva este nevoie, în primul rând, de reforme interne profunde care să asaneze partidele românești?
Dar simpla constatare a situației critice a țării, nu o poate salva de la criza gravă în care se află.
România nu are o DOCTRINĂ NAȚIONALĂ pragmatică, stabilită printr-o conlucrare serioasă între toate forțele politice, fără discriminare, împreună cu factori de influență din societatea civilă.
Nu o doctrină diktată din altă parte.
Și de aici, nici o DIPLOMAȚIE coerentă și utilă României.
Oare se mai îndoiește cineva că a venit momentul ca lumea politică românească să se reformeze și să treacă la treabă pentru a salva Țara?
Și cât mai rapid, deoarece lumea în jurul nostru se mișcă cu viteza unui vârtej care ne-ar putea distruge.
Sursa cotidianul.ro