MEDIAȘTIRI 29 09 2022 PORTUGALIA REGALA
Articol scris de Raul Babi, 13 ani, elev clasa a 7-a la Scoala 37 din Constanța
Sfârșitul unui mileniu de tradiție monarhică portugheză a început în 1908, odată cu odioasa crimă dublă a Majestății Sale Regelui Carol I, cunoscut drept Martirul și a fiului său, moștenitorul Tronului, A.S.R. Principele Ludovic Filip, Duce de Braganza
Deși răsturnarea oficială a regimului a fost făcută prin tragica Revoluție de la 5 octombrie 1910, tendințele elementelor republicane erau deja cristalizate de la sfârsitul secolului al XIX-lea.
,,În acest loc, pe 1 februarie 1908, au murit pentru Patrie Majestatea Sa Regele, Domnul Carol Întâiul și Principele Regal, Domnul Ludovic Filip”
Pentru a înțelege corect întreg tabloul social și politic complex al evenimentelor care au determinat lovitura de stat de la 1910, trebuie să ne întoarcem în timp cu mai bine de 7 decenii. Lucrurile sunt, deci, puțin mai complicate.
În anul 1807 Forțele Napoleonice au invadat Lisabona, forțând Familia Regală să își mute Reședința în cea mai prosperă colonie a Imperiului – Brazilia. Timp de 13 ani, Rio de Janeiro a servit drept capitală a Regatului Portughez, sub domnia Regelui Ioan al VI-lea.
,,Îmbarcarea lui Ioan al VI-lea și a Familiei Regale (1810)”
Revoluția Liberală de la 1820 a culminat cu întoarcerea Regelui în Lisabona în aprilie 1821 și restabilirea Curții Imperiale pe pământul Portugaliei. Părăsind Brazilia, Regele Ioan al VI-lea l-a proclamat pe fiul său cel mai mare, Principele Petru, în calitate de regent.
Atunci când Lisabona a amenințat oficialii de la Rio de Janeiro despre o posibilă revocare a autonomiei Braziliei, Principele Petru s-a situat de partea poporului brazilian nemulțumit. Toate aceste acțiuni au avut drept consecință proclamarea Independenței Braziliei de la 7 septembrie 1822 și proclamarea lui Petru drept Împărat.
,,Încoronarea M.S.I. Petru Întâiul, Împăratul Braziliei”
„Moartea lui Regelui Ioan al VI-lea, survenită în 1826, a complicat foarte mult situația politică din Portugalia, din cauza a două fracțiuni opuse care se creau în țară, conduse de Infanții Portugaliei: liberalii, conduși de Împăratul Petru al Braziliei […] și absolutiștii, conduși de Prințul Mihai. La moartea regelui Ioan al VI-lea, Petru I și-a numit drept succesor pe fiica sa, Maria a II-a.”
Sursă: https://casarealdesaxecobu.wixsite.com/casarealportuguesa/inicio?fbclid=IwAR0iHQXHh_Zua1bVOTHc12K5picNR_F2q9Ek2O_44E3CvqT6Lcf3J74pniI
Deși atunci când tatăl său, Împăratul Petru I, a abdicat în favoarea sa, Maria avea doar 7 ani, aceasta era deja logodită cu unchiul său, Principele Mihai. Cel din urmă era fratele tatălui Mariei, exilat la Viena pentru multiplele încercări de-ași detrona tatăl, cu scopul disperat de a reinstaura absolutismul monarhic.
Ajungând în Lisabona, Mihai este numit regentul Reginei Maria a II-a, pentru ca mai apoi să își detroneze logodnica, uzurpând tronul și conducând Regatul Portugaliei sub numele de Mihai Întâiul timp de 6 ani.
Aceste acțiuni au dus la o situație politică extrem de sensibilă, care a culminat cu Războaiele Liberale (lupte duse între susținătorii monarhiei constituționale și a Reginei Maria și între susținătorii absolutismului și a Regelui Mihai). În urma învingerii și predării forțelor Uzurpatorului, acesta este forțat să renunțe la toate titlurile nobiliare prin Tratatul de Pace de la Evoramonte.
Mai târziu, Parlamentul (CORTES) a confirmat faptul că toți descendenții fostului Rege Mihai nu vor avea dreptul la titluri nobiliare și nici vreo pretenție la Tronul Portughez.
În 1838 o nouă Constitutie a fost scrisă și promulgată (care nu a fost abrogată până în ziua de azi) care întărea decizia Cortes-ului prin interzicerea moștenirii drepturilor dinastice fiilor lui Miguel de Braganza.
După decesul Reginei Maria a II-a, la tronul Portugaliei i-a urmat fiul Majestății Sale, Regele Petru al V-lea, care a murit la vârsta de 24 de ani, fără succesor. Următorul monarh a fost fratele său, Ludovic, iar mai apoi, fiul lui Ludovic, Carol.
Fiul lui Carol I, Manuel al II-lea a avut o domnie scurtă, de doar 2 ani. Lovitura de stat, urmată de Revoluția de la 1910 au reprezentat sfârșitul monarhiei în Portugalia și începutul exilului Familiei Regale în Regatul Unit. Din cauză că în urma mariajului cu o Principesă Germană, Manuel nu a avut niciun copil, conform Constituției din 1848, la șefia Casei Regale i-a urmat sora sa vitregă – Maria Pia de Saxonia-Coburg și Braganza, recunoscută de Regele Carol I drept fiică.
