MEDIASTIRI 19 06 2023 YOGA
Prezentarea succintă a principalelor forme de Yoga; în funcție de înzestrările native, fiecare persoană are afinități mai mari cu o anumită formă de Yoga, sau cu mai multe
Există cursuri acreditate de Yoga în toate orașele din România, de unde puteți obține informații complete și autentice despre toate formele de Yoga.
Căile spirituale sunt Școli care au ca scop evoluția posibilă a omului. Omul este un fel de ”mașinărie” care funcționează mult sub potențialul său.
Ființa umană este exact precum un Avion care se deplasează tras de cai, la fel ca o căruță. El nici măcar nu are motorul pornit. Nu numai că Avionul se poate deplasa singur, cu propriul motor, ca o mașină, el poate chiar zbura.
În momentul în care omul intră pe o cale spirituală autentică, el este acel Avion tras de cai, cu motorul oprit, folosit drept căruță. Când ajunge la finalul căii spirituale, la apogeul evoluției sale, el este precum un Avion care deja zboară către cele mai profunde înălțimi ale Cerului.
1- Hatha Yoga
Începem cu Hatha Yoga pentru că este cea mai cunoscută și răspândită
HATHA YOGA este calea consonanţei cu energiile subtile benefice ale Naturii, fiind bazată pe echilibrarea polarităţilor fundamentale ale fiinţei, a energiilor solare (+) şi lunare (-).
Ea urmăreşte stăpânirea cât mai perfectă a corpului, a simţurilor, controlul cât mai deplin al energiilor vitale, făcând astfel cu putinţă obţinerea unei sănătăţi depline.
Aceasta este o condiţie indispensabilă procesului de trezire şi ascensionare a energiei primordiale KUNDALINI SHAKTI în corpul yoghinului.
Referitor la HATHA YOGA, SWAMI VIVEKANANDA spune:
„Pentru cel care o practică cu consecvenţă, HATHA YOGA este un veritabil dar divin care favorizează succesul în toate direcţiile. Corpul, psihicul şi mentalul sunt instrumente pe care practica sistemului HATHA YOGA ne permite să le menţinem sănătoase puternice şi pline de Energie.”
În tratatul de YOGA clasică GORAKSHA SAMHITA găsim următoarea afirmaţie: „Ştiinţa secretă a sistemului HATHA YOGA este scara pe care urcă repede cei care vor să atingă regiunile superioare ale căii spirituale ce conduce spre SUPREMUL ABSOLUT.”
Cuvântul HATHA se compune din silabele HA şi THA care, printre alte semnificaţii, o au şi pe aceea de „Soare” şi „Lună”, adică PRANA şi APANA VAYU.
HATHA YOGA se compune în special din acele practici şi tehnici care au în vedere acţiunea asupra corpului fizic sau grosier, Asane – posturi fizice, Pranayama – ritmarea respirației, tehnici de vizualizare și meditație. Aceste tehnici vor conduce la purificarea corpului fizic, a nadisurilor şi a minţii.
2- Laya Yoga
Laya Yoga este prezentată ca sistem distinct printre cele patru căi fundamentale de practică yoghină, care alcătuiesc corpusul principal al spiritualităţii hinduse: Hatha-Yoga, Raja-Yoga, Mantra-Yoga şi Laya-Yoga. Tehnica de meditaţie Laya Yoga reprezintă o încununare a celorlalte tehnici şi procedee care fac parte din acest sistem.
Sistemul Laya-Yoga este în realitate un sistem shivaic și, prin urmare, el se încadrează în sistemul tantric. Aceasta ne duce la concluzia că tehnica specifică de meditaţie Laya Yoga reprezintă un punct forte al sistemului tantric.
Meditația realizată cu tehnica Laya Yoga generează în ființa noastră o expansiune enormă a Conștiinței, către tărâmurile Supramentalului.
În textele sacre tantrice sistemul Laya-Yoga este prezentat adeseori sub numele de Kundalini Yoga. Se ştie însă că Kundalini Yoga reprezintă „sufletul sistemului tantric”, în sensul că înglobează în complexitatea şi profunzimea lui toate conceptele şi principiile tantrice.
Laya-Yoga (sau Kundalini Yoga), pe lângă utilizarea mantra-elor în tehnica de meditaţie pe care o cunoaştem, implică de asemenea o serie întreagă de alte procedee şi tehnici pe care le identificăm şi în alte sisteme yoghine, cum ar fi, de pildă, Hatha-Yoga.
Laya Yoga semnifică identificarea conștiinței practicantului cu sunetul subtil al mantrei pe care el o emite, grașie concentrării neîntrerupte pe o perioadă lungă de timp, asupra emisiei mantrei și sunetului corespondent care apare pe fundalul Conștiinței yoghinului.
Tehnica meditației Laya trezește și dezvoltă foarte mult capacitățile mentale: puterea de concentrare, controlul gândurilor, memoria și inteligența.
Se pune că marele yoghin eliberat Gorakshanatha (sau Goraknatha) a fost cel care a pus bazele şi mai apoi a dezvoltat sistemul Laya-Yoga în India, după care el s-a răspândit sub mai multe forme – mai mult sau mai puţin autentice – şi în alte părţi ale lumii. Gorakshanatha a fost cel care a oferit o viziune clară asupra metodei de accesare a Conştiinţei Supreme prin intermediul mantra-elor, utilizând tehnica Laya Yoga.
3- Raja Yoga
Raja Yoga este calea concentrării mentale intense, a meditaţiei profunde şi a controlului deplin al minţii. Literal, Raja Yoga însemană „yoga regală”, cu alte cuvinte este calea yoghină prin excelenţă. Tratatul fundamental al acestei căi este Yoga Sutras, scris de înţeleptul Patanjali acum 2000 de ani. În acest tratat care definește starea de yoga ca „oprirea fluctuaţiilor minţii”, Patanjali expune cele opt etape ale acestei căi (ashtanga yoga):
Yama, cele 5 reguli ale interacțiunii armonioase cu cei din jur: non-violenţa, respectarea adevărului, non-furtul, înfrânarea, non-acumularea.
Niyama, cele 5 reguli ale disciplinei interioare; puritatea, mulţumirea, disciplina sau austeritatea, studiul textelor sacre, adorarea lui Dumnezeu.
Asana, sunt posturi fizice care favorizează concentrarea mentală specifică şi rezonanţa cu anumite energii subtile, binefăcătoare din Macrocosmos.
Pranayama, controlul și ritmarea respiraţiei.
Pratyahara, interiorizarea perfectă sau retragerea simţurilor.
Dharana, concentrarea mentală sau capacitatea de a menţine fluxul gândirii fixat asupra unui anumit obiect.
Dhyana, meditaţia profundă în care mintea nu-şi mai proiectează propriile idei asupra obiectului meditaţiei.
Samadhi, extazul divin supraconştient, stare în care nu mai subzistă nici dualitatea, nici lumea fenomenală a aparenţelor, conştiinţa yoghinului fiind fuzionată acum cu Conştiinţa lui Dumnezeu.
Primele două etape reprezintă un cod moral universal, o condiţie sine qua non o oricărui progres spiritual. Ele se regăsesc în toate formele de yoga. Următoarele două (asana şi pranayama) alcătuiesc elementele esenţiale ale căii Hatha Yoga. Aceste etape sunt o pregătire necesară pentru abordarea cu succes a Raja Yogăi.
Metoda fundamentală în Raja Yoga este o unificare a întregii fiinţe. Paşii necesari pentru a atinge această unificare sunt: interiorizarea perfectă sau retragerea simţurilor de la obiectele lor (pratyahara), concentrarea minţii (dharana), meditaţia profundă (dhyana) şi extazul divin supraconştient (samadhi) în care cel care mediteză, obictul asupra căruia meditează şi procesul meditativ în sine devin una. Yoghinul atinge astfel atât un control paranormal complet asupra propriei sale fiinţe, eliberarea şi beatitudinea supremă.
Meditaţia a fost şi este un ingredient esenţial al oricărei forme de yoga. Se poate spune că orice yoghin, indiferent de calea căreia îi aparţine preponderent, este în acelaşi timp şi un raja yoghin. Bazele teoretice ale căii Raja Yoga au fost oferite de înţeleptul Patanjali în tratatul său fundamental, dar termenul de „Raja Yoga” începe să fie folosit abia în secolul al XVI-lea, într-un comentariu la Yoga Sutras şi în secolul al VII-lea în Sarvanga Yoga Pradipika.
4- Mantra Yoga
Mantra Yoga poate fi privită ca o formă incipientă de meditație, dar totuși de sine stătătoare. Aici atenția este concentrată mai mult pe emisia clară și corectă a mantrei și nu pe sunetul corespondent ca în cazul Laya Yoga.
Această formă de meditație este mult mai accesibilă și, de fapt, orice yoghin care dorește să practice formele avansate ale meditației, chiar fără să vrea, va începe cu Mantra Yoga, până când puterea sa de concentrare va crește suficient de mult pentru a putea aborda meditația Laya sau Raja.
Dar, chiar simpla emisie mentală a mantrelor ne va pune treptat, din ce în ce mai profund, în rezonanță cu focarele infinite de energii cosmice, ajutându-ne ca, treptat, să accedem la stările înalte de Conștiință și chiar revelarea Sinelui.
5- Karma Yoga
Karma Yoga este calea acţiunii detaşate care face cu putinţă punerea spontană la unison a aspirantului cu energiile divine, cosmice, infinite, prin realizarea activităţilor sau îndatoririlor sociale zilnice, fără ataşament sau dorinţa de a ne însuşi rezultatele sau fructele acţiunii.
KARMA YOGHINUL îşi purifică în mod constant mintea şi îşi accelerează progresul lăuntric. Atunci când mintea şi inima sunt suficient de purificate, KARMA YOGHINUL devine un perfect instrument superconştient prin şi în care se manifestă DIVINUL pentru a realiza prin intermediul său diferite acţiuni în manifestare. Acţionând mereu astfel, animat de acest sublim spirit de dăruire, yoghinul îşi transcende individualitatea şi experimentează Conştiinţa Divină.
Există o poveste celebră despre Karma Yoga
”Într-o mănăstire din Orient, un nou venit este trimis să lucreze în bucătărie. Timp de 20 de ani, nu i se predă nici o tehnică de rugăciune, de meditație, de Yoga, nimic. În tot acest timp, el nu a făcut altceva decât să-și achite în mod cât mai conștiincios îndatoririle, treburile din bucătăria mănăstirii. După 20 de ani, Starețul se hotărăște să-l numească pe succesorul său. Când Starețul a anunțat că succesorul său este bucătarul, a fost un șoc enorm, atât pentru respectiva mănăstire cât și pentru istoria esoterismului. Atât de conștiincios și de de dăruit a fost muncii lui, încât a devenit fără să vrea un karma yoghin desăvârșit.”
Pe aceasă cale spirituală, contează mai puțin tehnicile, meditațiile, asanele, pranayama, ceea ce contează cel mai mult este atitudinea.
6- Bhakti Yoga
Yoga iubirii și a devoțiunii
„În inima lor înfloreşte clipă de clipă dragostea. Fiecare gest al lor exprimă devoţiune. Tot ceea ce fac este o ofrandă adusă lui Dumnezeu. Ei sunt bhakti yoghini – adepţii căii iubirii nesfârşite şi aspiraţiei frenetice către Absolutul Divin.”
Cuvântul BHAKTI desemnează iubirea copleşitoare şi tainică, impregnată de respect şi adoraţie, a omului pentru Dumnezeu. Bhakti Yoga, calea devoţiunii, este una dintre cele mai elevate modalităţi ce permit realizarea stării de comuniune cu Absolutul Divin.
Calea iubirii intense a lui Dumnezeu este caracterizată de elanul extraordinar al iubirii şi de pura spontaneitate în actul adorării.
Iubirea totală şi copleşitoare de Dumnezeu, calea cea mai scurtă şi mai energică de a ajunge la El, permite recunoaşterea Centrului Suprem Divin (Sinele) ca un Tot, loc esenţial al fericirii nesfârşite şi al păcii nepieritoare. Cu mintea focalizată într-un unic punct strălucitor, Atman, adevăratul bhakti străpunge toate aparenţele iluzorii ce îl despărţeau anterior pe acest mare yoghin atât de eu-l profund, cât şi de Dumnezeu.
Bhakti este firul ce uneşte inima discipolului cu inima lui Dumnezeu. Este revărsarea continuă a iubirii faţă de Cel Adorat, într-o veritabilă „nebunie” divină.
Condiţia sau atitudinea yoghinului care simte pentru Dumnezeu o iubire sinceră, totală şi necondiţionată este numit Bhava. Tradiţia Bhakti menţionează cinci tipuri diferite de manifestare a iubirii:
1. În Shanta Bhava, discipolul este carecterizat de o atitudine permanentă de pace şi smerenie. Inima sa este pătrunsă de dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de toate fiinţele, privite ca o manifestare a Sa. Simplul gând la El trezeşte în fiinţa adeptului o copleşitoare bucurie.
2. În Dasya Bhava, discipolul trăieşte permanent o stare de abandon a voinţei sale în faţa voinţei lui Dumnezeu. Întreaga sa devoţiune este închinată Divinului sau maestrului spiritual, din toată inima. Prin tot ceea ce face, el caută să-L mulţumească şi astfel îşi află bucuria şi mulţumirea.
3. În Sakhya Bhava, Dumnezeu este privit ca fiind cel mai bun prieten. În faţa celui mai bun prieten ne arătăm aşa cum suntem, nu îi ascundem nimic; sufletul nostru se deschide şi putem dialoga în intimitatea fiinţei noastre cu însuşi Dumnezeu. O astfel de relaţie a existat între Arjuna şi Krishna.
4. În Vatsalya Bhava, discipolul Îl priveşte pe Dumnezeu ca pe copilul său, având grijă de El, slujindu-L, hrănindu-L, precum o mamă are grijă de fiul ei. Yosoda a fost un astfel de discipol pentru Krishna.
5. În Madhurya Bhava sau Kanta Bhava, Dumnezeu este considerat a fi Iubitul sau Iubita. Această Bhava conduce cu rapiditate, în cazul unei iubiri sincere şi frenetice, la comuniunea cu Dunmezeu. Astfel, cel care iubeşte şi cel iubit devin o singură inimă, menţinând însă această separare pentru a simţi şi a se bucura de beatitudinea jocului cosmic dintre ei. Astfel a fost relaţia dintre Radha şi Krishna.
Starea de devoţiune faţă de Dumnezeu poate fi amplificată în nouă moduri diferite, care sunt caracterizate însă de un factor comun: iubirea intensă şi copleşitoare faţă de El. În tratatele înţelepciunii orientale Srimad-Bhagavad şi Vishnu-Purana sunt indicate următoarele nouă forme de Bhakti:
1. Sravana – a studia învăţăturile divine;
2. Kirtana – a cânta imnuri de glorie închinate Divinului;
3. Smarana – a-ţi aminti permanent de prezenţa şi numele lui Dumnezeu;
4. Padasevana – a-L servi pe Dumnezeu;
5. Archana – a-L adora pe Dumnezeu;
6. Vandana – a te ruga lui Dumnezeu;
7. Dasya – a amplifica starea de devoţiune faţă de Divin;
8. Sakhya – a amplifica sentimentul de prietenie cu Dumnezeu;
9. Atmanivedana – a te abandona complet în faţa Voinţei Supreme Divine.
Adeptul căii devoţiunii alege orige metodă de bhakti care i se potriveşte cel mai bine. Urmând-o cu perseverenţă, el va atinge în final iluminarea divină.
1. Saravana presupune studierea atentă a povestirilor divin inspirate despre virtuţile şi gloria lui Dumnezeu, despre numele şi forma Sa. El trebuie, de asemenea, sub îndrumarea unui maestru spiritual autentic, să pună în aplicare ceea ce înţelege din textele sacre. Maestrul spiritul autentic poate oferi discipolului care îl ascultă cu inima deschisă înţelegerea corectă a adevărurilor spirituale şi modul lor de punere în practică.
2. Kirtana înseamnă a închina imnuri de glorie lui Dumnezeu. Cuprins mereu de extazul iubirii divine, aspirantul cântă şi dansează pretutindeni, adorându-L pe Dumnezeu. Doar la auzul numelui Celui Preiubit, inima discipolului se umple de o dragoste copleşitoare şi frenetică, exprimată prin imnuri de iubire.
3. Smarana înseamnă amintirea neîncetată de Dumnezeu. Yoghinul este permanent conştient de prezenţa divină în tot ceea ce îl înconjoară. În fiecare fiinţă, în orice se află în jurul său, el vede mai întâi manifestarea glorioasă a divinităţii. Deseori, acest discipol vorbeşte despre Dunezeu şi mediteză asupra atributelor sale.
4. Padasevana înseamnă a servi întreaga omenire privind-o ca pe o manifestare a Divinului. Pentru acest yoghin, a acorda sprijin şi ajutor celorlalţi înseamnă a participa plin de iubire la creaţia divină, şi a fi astfel în armonie cu legile universale.
5. Archana înseamnă adorarea lui Dumnezeu. Această adorare poate avea drept punct de plecare fie o reprezentare inspirată, fie anumite imnuri sacre, fie chiar o stare de iubire copleşitoare care apare spontan. Meditaţiile de adoraţie şi recunoştinţă, de elan imperios şi nestăvilit către Dumnezeu pot conduce fiinţa discipolului către starea de extaz suprem, samadhi.
6. Vandana este rugăciunea plină de umilinţă şi aspiraţie, rostită dintr-o inimă sinceră, plină de iubire. Graţia Divină se revarsă asupra discipolului, el atingând în final starea de Îndumnezeire.
7. Dasya Bhakti este caracterizată de o stare de totală devoţiune şi dăruire. Această stare este atinsă prin meditaţia asupra atributelor divine, asupra naturii şi misterului divin, precum şi prin împărtăşirea acestor revelaţii spirituale şi celorlalţi.
8. Sakhya Bhakti înseamnă amplificarea sentimentului de prietenie cu Dumnezeu. Afi întotdeauna cu El, a-L considera cel mai bun Prieten, a fi în prezenţa Lui permanent, a-L iubi ca pe cel mai bun Prieten – aceasta este Sakhya Bhakti.
9. Atma Nivedana înseamnă a oferi lui Dumnezeu întreaga noastră fiinţă, considerând tot ceea ce ni se petrece drept daruri oferite de Dumnezeu, din care avem ceva de învăţat. Acest discipol a renunţat la voinţa sa limitată şi s-a abandonat Voinţei lui Dumnezeu. El a devenit astfel un canal de manifestare a energiei divine, care îi purifică şi îi elevează întreaga fiinţă, conducându-l la realizarea supremă.
7- Jnana Yoga
JNANA YOGA, calea cunoaşterii, este calea spirituală prin care Scopul Suprem al realizării lui Dumnezeu este atins prin cunoaşterea şi discriminarea între real şi ireal. Aceasta nu este o Cale accesibilă tuturor. Doar cei înzestraţi cu un intelect purificat, clar şi ascuţit şi care sunt detaşaţi de corp, simţuri şi obiectele lumeşti ale acestora pot urma această Cale. Este un drum scurt, dar foarte dificil.
În acest proces al cunoaşterii în care este angrenată, fiinţa trebuie să discrimineze permanent între real şi ireal. Astfel el va renunţa mai întâi la identificarea cu ideea de corp. Cel care nu a depăşit ideea de corp şi nu s-a detaşat de simţuri şi obiectele lor, nu poate progresa pe această cale.
Pe calea cunoaşterii, Jnana Yoga, fiinţa îşi pune singură întrebarea „Cine sunt eu?”.
Apoi ea începe să mediteze, ajungând să discrimineze între ce este ea în realitate şi ceea ce credea până atunci că este. Tot acest proces de cunoaștere este îndreptat către interiorul ființei, către cunoașterea Sinelui nostru interior și nu către cunoașterea exterioară, cărți, texte, tehnici, etc.
Astfel ea realizează: „Eu nu sunt acest corp, nici aceste simţuri, nici ego-ul, nici dorinţa, nici voinţa, nici mintea, nici PRANA, nici măcar intelectul. Nu, nu sunt nimic din toate acestea. „Neti, neti”, adică nici aceasta, nici aceasta. Aceste lucruri sunt permanent schimbătoare şi trecătoare. Ele au un început şi un sfârşit. Eu nu sunt înrobit, nici înşelat de ele.”
Eu sunt Supremul BRAHMAN. Sunt Spiritul Suprem care nu se naşte, nu creşte, nu se alterează, nu este afectat de boli, nu moare, este dincolo de sex, credinţă sau culoare. Sabia nu mă poate răni, nici lancea nu mă poate străpunge, vântul nu mă poate usca, nici apa nu mă poate uda. Focul nu mă poate arde, nici Soarele nu mă poate pârjoli. Sunt etern, pur, sfânt şi perfect. Sunt nenăscut, nemişcat, neschimbat, atotpătrunzător şi infinit. Eu sunt Sinele Suprem (ATMAN) care este etern prin Sine Însuşi, cel fără de secund.”
Discriminând mereu astfel, fiinţa ajunge să renunţe la tot ce este limitat, fals şi efemer şi rămâne orientată asupra Supremului Spirit. Această unidirecţionalitate a minţii, această fermitate şi discriminare constantă între real şi ireal şi controlul simţurilor contribuie la purificarea minţii, a corpului şi a NADI-urilor trezind şi urcând KUNDALINI SHAKTI în cele mai înalte planuri ale fiinţei, permiţând astfel o aprofundare în propria noastră esenţă divină şi revelarea Sinelui Divin, Atman.
8- Tantra Yoga
Tantra a devenit în Occident un curent celebru şi plin de succes, deşi nu este cu adevărat şi în mod corect cunoscută şi înţeleasă. Din păcate, puţini oameni au acces la informaţii autentice în ceea ce priveşte Tantra, aceasta fiind abordată în mod superficial în cele mai multe dintre şcolile occidentale de Tantra. Acestea prezintă deseori informaţii care nu prea au legătură cu adevărata ştiinţă tantrică.
Tantra că este o ştiinţă esoterică mistică care se ocupă cu studiul întregului univers, începând cu fiinţa umană: gândurile, emoţiile, corpul fizic, şi continuând cu ciclicitatea naturii, cu armonia muzicii şi a vibraţiilor, ajungând până la dinamica stelelor şi a întregului cosmos.
În limba sanscrită, Tantra înseamnă “ţesătură, urzeală”. În viziunea tantrică, întregul univers fizic şi mental, este perceput ca fiind asemeni unei ţesături în care părţile se unesc într-un întreg, şi în care întregul se reflectă în toate părţile lui. Adevăratul tantric este perceput ca un muzician divin care ştie să cânte cu înţelepciune la acest “instrument cu o infinitate de corzi” dinăuntrul sufletului său şi din întregul univers.
Metafizica tantrică se bazează pe câteva principii fundamentale. Un prim principiu se poate foarte bine reda prin următorul proverb indian: “ceea ce este aici (în microcosmosul fiinţei umane) este pretutindeni (în macrocosmos), ceea ce nu este aici (în microcosmosul fiinţei umane), nu este nicăieri (în macrocosmos)”. ( Kularnava Tantra)
Acest proverb ne indică oglindirea fundamentală a universului în fiinţa noastră şi oglindirea noastră în univers.
Ca să subliniem această idee merită să menţionăm faptul că pe frontispiciul templului de le Delfi sunt scrise în greaca veche următoarele cuvinte: “Cunoaşte-te pe tine însuţi şi astfel vei cunoaşte întregul Univers”. Un faimos proverb kabalistic sună aşa: “omul este o lume mai mică, iar Lumea care este “Casa” este un om mare”. (Rabbi Isaac Daman, un kabalist din sec. XIV).
Al doilea principiu în Tantra este descris de către Lama Govinda: “Binele şi răul, sacrul şi profanul, senzualitatea şi spiritualitatea, materialul şi transcendentalul, samsara (ignoranţa) şi nirvana (iluminarea) nu sunt complet opuse, ele sunt două faţete ale aceleiaşi realităţi”.
Acest principiu diferenţiază Tantra de majoritatea căilor spirituale care separă sacrul de profan, iubirea de dorinţă, spiritualitatea de materialism. Tantra face să dispară spaţiul dintre păcat şi virtute; ea uneşte “ceea ce este” cu “ ceea ce ar trebui să fie” şi arată continuitatea inseparabilă a spiritului în materie, a minţii în corp, a infinitului în finit, a ceea ce este dincolo cu ceea ce este aici, şi al eternului “a fi” în devenirea sa în “timp”.
Din această perspectivă Tantra urmăreşte să folosească fiecare părticică a vieţii ca pe un instrument pe calea evoluţiei spirituale, deoarece ea nu neagă procesele primare cum ar fi: dormitul, mâncatul, eliminarea excreţiilor sau nevoile sexuale. Energia pasiunii şi a dorinţei nu trebuie pierdută, ci ea trebuie controlată. “Fiecare proces, fiecare dorinţă, oricât de neelevată ar fi, poartă în sine o sclipire de sacralitate pe care tantra urmăreşte să o identifice şi să o pună în lumină”. ( John Blofield, autorul cărţii “Misticismul tantric din Tibet”).
Unii adepţi occidentali privesc Tantra ca pe o practică erotică în genul Kama Sutra şi folosesc tehnicile sexuale ca pe nişte instrumente necesare în practica spirituală. Această raportare a dat naştere la aşa-numita neo-Tantra care a fost denumită în glumă de către Lama-şii tibetani, “California Tantra”. Această neînţelegere îşi are originea în faptul că extazul beatific care se atinge prin adevărata Tantra este confundat cu momentul orgasmului din timpul unui actului amoros obişnuit. Ambele sunt experimentate în mod natural în cadrul relaţiilor erotice tantrice. Scopul în Tantra însă nu este acela de a experimenta plăcerea la modul superficial, ci de a merge mult mai în profunzime, pe un cu totul alt nivel.
“Oamenii înţelepţi care au atins suprema realizare a Sinelui, odată ce au perceput şi au înţeles că între sinele propriu şi cel divin nu este nici o diferenţă, ei au devenit una cu Sinele Divin. Ei s-au eliberat de toate dorinţele şi pasiunile individuale, din momentul în care au perceput şi au înţeles că toate acţiunile lor în această viaţă pe pământ sunt ghidate de Dumnezeu; atunci ei au atins eliberarea supremă. Aceia care au văzut că Dumnezeu se reflectă în orice aspect pe lumea aceasta, au atins pacea interioară şi au devenit una cu întregul Univers, pătrunzând secretele vieţii eterne”. În acest paragraf, rishis-şii descriu realizarea ultimă a omului, care este revelarea Sinelui Suprem nemuritor, Atman, şi contopirea beatifică cu Dumnezeu Tatăl.
Tratatul mistic fundamental secret ”Vijnana Bhairava Tantra” ne oferă multe exerciţii spirituale în care realitatea este percepută ca un mister divin. Ne sunt descrise aici metode de iluminare spirituală pornind de la momente cotidiene: cum să percepem Vidul Divin în timp ce privim într-un lac, sau o modalitate de a controla energia strănutului pentru a obţine un moment de iluminare, etc. Chiar şi în zilele noastre vom întâlni călugări care îşi gâdilă nasul cu o pană urmărind să atingă cu ajutorul strănutului o stare de transcendenţă.
Rabbi Nachman spunea: “oamenii simpli mănâncă pentru a avea energie să studieze Biblia; pe de altă parte, oamenii înţelepţi studiază Biblia ca să ştie cum să mănânce.”
Aceasta este o atitudine tantrică, de a aduce sacrul în mod spontan în viaţa de zi cu zi.
Tantra, ca ştiinţă spirituală tradiţională eminamente practică, porneşte de la principiile metafizice care stau la baza universului şi formulează, pe baza lor, principii practice eficiente pentru transformarea omului, pornind de la corpul fizic şi continuînd cu profunzimile sufletului său. Unele texte tantrice menţionează trei căi spirituale tantrice diferite:
1- “calea kaula”, care include anumite procedee (inclusiv ritualuri) tantrice care determină amplificarea şi transmutarea potenţialului erotic, sublimarea ascendentă a energiei şi trezirea lui Kundalini Shakti.
2- “calea misara” combină tehnici tantrice diferite (atât interioare cât şi exterioare) care au drept scop ridicarea energiei Kundalini în zona inimii, în centrul inimii, Anahata chakra. Primele două căi fac parte din aşa-numita “Tantra de mâna stângă, Vama Marga”;
3- “calea samaya”, face parte din aşa-numita “Tantra de mâna dreaptă”, Dakshina Marga, iar în această cale nu există ritualuri tantrice exterioare. Pe această cale, identificarea cu principiile masculine şi feminine se realizează la modul simbolic, interior, prin intermediul meditaţiilor, a ascezei. Acestea au drept scop sublimarea energiei Kundalini Shakti în zona capului, în centrul subtil de forţă Sahasrara.
Tantra de mâna stângă implică și amorul fizic, Tantra de mână dreaptă este o cale a abstinenței sexuale.
În acest sens, traducătorii moderni subliniază faptul că această cale, samaya, este cea mai elevată şi cea mai pură dintre toate cele trei căi. Pe de altă parte, Kularnava Tantra, unul dintre cele mai importante texte de Tantra, consideră că prima cale, calea kaula, care are cele mai mari implicaţii în acţiunile şi viaţa acestei lumi, este cea mai elevată dintre toate cele trei. Mai mult decât atât, se menţionează aici faptul că o sinteză perfectă a celor trei căi este cea mai bună cale de urmat, decât să se urmeze separat fiecare cale în parte.
Vă așteptăm pe Facebook:
Pe TIK TOK: @ziaronlinemediastiri.ro
Pe INSTAGRAM: MEDIASTIRI.RO
