”Cum celor patru domni este dificil să le reproșezi ceva, această sarcină a fost anevoioasă pentru sceptici și critici. Astfel, trei sferturi dintre cele 1% reacții ”adverse” s-au referit, în pofida DEX-ului, la faptul că apariția noastră ar semnifica ”dezbinare”.

La astfel de ”analize”, de cele mai multe ori rămâi fără replică… Cum adică, dacă am fi rămas patru entități separate, luptând fiecare pe cont propriu, aia ar fi fost unire, iar faptul că ne-am coalizat înseamnă dezbinare? Era mai bine să rămânem fiecare singur?

”Explicitările ulterioare au sugerat că termenul de ”dezbinare” s-ar referi, în sens mai larg, la organizațiile civice și la partidele cu tentă suveranistă existente deja. Erau ele unite când am apărut noi și le-am dezbinat brusc? Păi, am așteptat un an, doi, trei și… nimic! În afară de lupta solitară a Dianei, excelând în special în plan acustic, și de palida opoziție a lui George în Parlament, pigmentată tot cu stridențe laringiene ori musculare, nimic nu s-a întâmplat. Codrin n-a mai mișcat nimic de un an, de la anunțarea înființării APP și a sutelor de mii de români care se înscriseseră din primele zile, iar de Viorica am aflat abia zilele astea că ar avea o structură cu alură de partid. Mai puteam sta încă doi-trei ani așteptând vreo minune de la aceștia? Pe ei i-am dezbinat noi, sau cum?”

 ”Aurelian Popa, de unul singur, a depus în ultimii doi ani o muncă uriașă de documentare și de informare a cetățenilor”

în pofida cenzurii crâncene la care a fost supus. Între icnetele din bojoci și explicațiile din creier, prefer ”varianta Aurelian”.

”Aproape de unul singur, Dan Chitic a făcut Legea Suveranității, apoi a găsit o variantă de a introduce Legea în Parlament”

”Între puhoaiele cu steaguri venind dinspre colhozurile patriei să semneze adeziuni la APP și munca de convingere individuală, în teren, prefer ”varianta Dan”.

”Iulian Capsali s-a implicat decisiv în absolut toate demersurile menite să apere țara, familia, credința, tradițiile, identitatea națională, față de urgia progresistă”

”Mereu calm, mereu argumentat, mereu de neclintit. Între spasmele musculare întru îmbrânceli pe holurile Parlamentului și strălucirea argumentelor minții, prefer”varianta Iulian”.

”Da, ei mi se potrivesc! eu nu sunt un bun îmbrâncitor, nici vocea nu prea mă ajută, nici obedient (sub faldurile măreților conducători de partide) nu sunt, de aceea am exersat mult timp individualismul. Și exact acum, când am renunțat la statutul de ”lup singuratic”, să fiu acuzat că dezbin?”

”Normal că vom colabora cu toți cei care au idei și credințe similare cu ale noastre, nu avem pretenția de monopol pe sufletul națiunii, dar soldații dintr-o armată care luptă împotriva aceluiași inamic nu este obligatoriu să se și căsătorească între ei.”