MediaStiri CONSPIRATIE 30 IULIE 2022
Acum o saptamană, pe 23 iulie la Băile Tușnad, Viktor Orban ține un discurs absolut misterios, dezvăluind adevărata față a lumii în care trăim, în antiteză cu falsurile și minciunile care ne sunt prezentate de Oculta Mondială
De o săptămână încoace, presa și politicienii combat ideile exprimate la Tușnad de premierul Viktor Orban, fără aține seama de un amănunt minor, anume faptul că ei nu prea știu exact ce a spus liderul de la Budapesta. Discursul live a fost însoțit de o traducere tot live, comentariile bazandu-se pe cîteva idei preluate din zbor, referindu-se la niște mesaje antiromânești, care de fapt nu au existat. Orban a spus lucruri tulburătoare și foarte greu de combătut, pe care politicienii români nu vor avea vreodata curajul să le spună.
Ceea ce a șocat poate cel mai mult, a fost exercițiul de forță intelectuală și spirituală a lui Viktor Orban, un lider politic cu o cultură generală absolut fascinantă, cu o exprimare logica și rațională remarcabilă. Un politician extrem de inteligent.
Fragmente din discursul de la Tușnad al lui Viktor Orban
”Am intrat în epoca pericolelor, iar acum se fisurează aceşti piloni ai civilizaţiei occidentale pe care îi credeam indistructibili”
Bună ziua, doamnelor şi domnilor, mă bucur că vă văd. Nu va fi uşor de ascultat până la capăt, deoarece am multe de spus şi văd că va fi şi cald, dar un miel sănătos îşi suportă blana. Ultima dată ne-am întâlnit în 2019, acum trei ani. Azi avem un motiv bun pentru a bea un şpriţ-FIDESZ, ceea ce înseamnă două treimi/o treime şi chiar şi de aici se vede că ceva este etern. Deceniul care s-a deschis în faţa noastră, după cum se vede bine, va fi deceniul pericolelor, războiului şi nesiguranţei. Anterior am crezut că trăim într-un scut protector al ştiinţei, dar a venit COVID-ul. Am crezut că în Europa nu mai poate fi război, dar acum avem război în vecinătatea Ungariei. Am crezut că războiul rece nu se mai întoarce, dar foarte mulţi lideri ai lumii acţionează în direcţia organizării vieţii noastre într-un bloc. În 2019 nu am vorbit nici despre pandemie, nici despre războiul din Europa, nici despre o victorie de două treimi, nici despre reîntoarcerea la putere a stângii în Germania şi nici despre faptul că îi vom învinge pe englezi acasă la 0-4 (la fotbal). Deci, dacă cercetez viitorul, cel mai important lucru este modestia şi supunerea. Nu poţi să iei pâinea de la gura Domnului.
”Lumea pare un loc din ce în ce mai bun, în timp ce noi simţim contrariul, ceea ce vedem azi este regresul lumii occidentale din punct de vedere material şi al puterii”
Dragi prieteni, vin de departe aici, în Ţinutul Secuiesc. În lumina datelor care ne sunt prezentate, speranţa de viaţă a ajuns la 70 de ani, în Europa este de 80 de ani. În ultimii 30 de ani mortalitatea infantilă a scăzut cu o treime. Gradul de subnutriţie în lume, care în anii 1950 era în jur de 50%, azi este de 15%, rata celor care trăiesc în sărăcie, care în 1950 era de 70% în lume, în 2020 a scăzut la 15%, procentul acelora care ştiu să scrie a ajuns la 90%, numărul orelor de lucru pe săptămână, care în 1950 era de 52 de ore, azi este de 40 de ore, iar numărul orelor libere a crescut de la 30 de ore la 40 de ore. Şi aş putea continua. Atmosfera generală este, totuşi, că lumea este un loc tot mai rău.Tonalitatea ştirilor este tot mai sumbră şi există un fel de aşteptare a sfârşitului lumii, care este în creştere. Forţa, performanţa, prestigiul şi capacitatea de acţiune a civilizaţiei occidentale este în scădere. Amintesc aici aventura ministrului de externe, Péter Szijjártó, care a avut loc în jurul lui 2019, în timpul administraţiei americane anterioare, când un reprezentant al Guvernului american care a efectuat o vizită aici a împins o foaie, într-un mod neglijent şi a spus doar atât – că la aceste puncte trebuie modificată Constituţia Ungariei şi atunci vom fi din nou prieteni. Aşadar, noi înţelegem această rezistenţă care porneşte din celelalte părţi ale lumii faţă de răspândirea şi exportul valorilor occidentale.
”Americanii nu au ascuns faptul că vor utiliza energia ca armă de politică externă. Faptul că îi acuză pe alţii de acest lucru nu trebuie să ne inducă în eroare”
La începutul anilor ’90, SUA, Marea Britanie şi Germania deţineau majoritatea materiilor prime necesare industriei moderne. După al Doilea Război Mondial au intrat în calcul şi sovieticii, iar azi vedem că aceste materii prime sunt deţinute de Australia, Brazilia şi China, dar la modul în care 50% din resursele Africii sunt importate de China. Dar nici viitorul nu arată prea bine, deoarece materiile prime necesare industriei moderne erau stăpânite în mare parte de SUA şi Uniunea Soviectică, iar acum chinezii produc de cinci ori mai mult decât americanii şi de 60 de ori mai mult decât Rusia. Aceasta însemnă că Occidentul pierde bătălia pentru materii prime. Dacă vrem să înţelegem situaţia Occidentului în lume, trebuie să pornim de la faptul că majoritatea resurselor lumii se află în afara civilizaţiei occidentale. Situaţia Europei este de două ori mai dificilă. Cauza este că SUA au strategia pe care o au. 2013 este un an pe care nimeni nu l-a remarcat şi nu l-a reţinut. A fost anul în care americanii au introdus noile tehnologii în extracţia de materii prime, printre care metoda fracurării şi au anunţat o nouă doctrină privint politica de securitate. Această nouă tehnologie înseamnă o poziţie mai puternică în ceea ce priveşte promovarea şi atingerea obiectivelor noastre în domeniul securităţii internaţionale. De aici rezultă că americanii utilizeză o politică de sancţiuni mai curajoasă – asta se vede în lumina războiului ruso-ucrainean – şi îşi stimulează aliaţii, printre care şi pe noi, să achiziţioneze energie provenită din SUA. Acest lucru funcţionează, deoarece americanii ştiu să îşi impună voinţa, ei nu depind de resursele energetice ale altora, sunt capabili să exercite presiune, deoarece dispun de reţeaua financiară necesară politicii de sancţiuni şi sunt capabili să exercite presiuni „prieteneşti”, cu alte cuvinte, îi pot convinge pe aliaţi să cumpere de la ei. Aşa stăm acum şi nu m-ar mira dacă în acest cerc ar fi incluse uraniul şi energia atomică. Europenii au răspuns, noi, europenii, am răspus. Nu am dorit să fim dependenţi de americani. Europa a încercat să apere axa Germania – Rusia, adică să aducem energie şi din Rusia. Acum, poliţia internaţională tocmai distruge această axă. După toate acestea, am dat un nou răspuns, prin conducerea Germaniei: să trecem la surse de energie regenerabile, dar deocamdată asta nu funcţionează, deoarece tenologia este scumpă.
Bruxellesul, împreună cu trupele lui Soros, doreşte să ne oblige să îi primim pe imigranţi. Ne-au dat şi în judecată pentru sistemul de apărare a frontierei şi chiar am fost condamnaţi.
Şi energia produsă astfel este scumpă. Mai mult de atât, trecerea la această tehnologie nouă nu merge de la sine, ci numai impusă de sus, iar presinea vine din partea Comisiei de la Bruxelles, chiar dacă aceasta încalcă grav interesele unor state membre ale UE. Deschid o paranteză, ca să vorbesc şi despre valorile europene. Un exemplu este decizia privind reducerea cu 15% a consumului de gaze. Nu văd cum poate fi impusă. Dacă în cazul unor ţări membre această reducere nu va fi suficientă, atunci gazele vor fi luate de le cei care le au. Comisia Europeană nu spune Germaniei să nu oprească cele două-trei centrale nucleare care mai funcţionează şi care produc energie electrică ieftină, ci lasă Germania să le închidă şi vor lua gaze de la noi, cei care am reuşit să înmagazinăm. În concluzie, doresc să spun că sentimentele negative din ţările occidentale provin din faptul că energia şi materiile prime nu se mai află în mâinile Occidentului. Ce se află în mâinile acestuia sunt puterea militară şi capitalul. Care sunt întrebările, în ce ordine şi care sunt mijlocele prin care Ungaria trebuie să răspundă la aceste chestiuni. Acestea arată ca un tort Doboş, cu mai multe straturi. Cele mai grele sunt jos, la bază, iar cele mai uşoare şi mai bune sunt deasupra. Prima şi cea mai importantă provocare este, în continuare, evoluţia demografică. Adevărul este că în continuare, avem mai multe înmormântări decât botezuri. Ne place sau nu, popoarele lumii pot fi încadrate în două grupuri. Sunt popoare care sunt capabile să se autoîntreţină în mod biologic. Noi facem parte din celălalt grup, al acelora care nu sunt capabile de aşa ceva. Aici se află miezul problemei. Dacă nu va interveni o schimbare, atunci Ungaria ne va fi furată, Bazinul Carpatic ne va fi furat. Migraţia a împărţit Europa în două. Una din jumătăţi este o lume în care trăiesc europeni şi oameni din afara Europei. Aceste ţări nu mai sunt naţiuni. Aceste sunt conglomerate de popoare. Acestea nu mai sunt Occidentul, ci post-Occidentul. În jurul anului 2050 se va întâmpla, conform legilor matematicii, cotitura demografică definitivă, iar ponderea neeuropenilor în marile oraşe va fi de peste 50%. Şi mai suntem noi, cealată jumătate, Europa Centrală, cealaltă parte a Occidentului. Pot să spun că aici, în Europa Centrală, este Occidentul, iar dincolo a rămas doar post-Occidentul. Între cele două se duce o bătălie. Noi am venit cu o propunere de toleranţă, să fim lăsaţi în pace, fiecare să decidă cu cine doreşte să trăiască, dar ne-au refuzat şi duc o bătălie împotriva Europei Centrale, în scopul de a ne face la fel ca ei.
”Noi nu le spunem cum să trăiască, ci doar le cerem să accepte că la noi tatăl este bărbat, mama este femeie, iar copiii noştri să fie lăsaţi în pace, iar acest lucru să fie acceptat şi în rândul „armatei” lui George Soros”
Aceşti oameni din post-Occident au pierdut. Noi nu dorim să le amintim acest lucru în fiecare zi, ci doar să le spunem să nu ne oblige să avem o soartă pe care noi o considerăm o fatalitate pentru o naţiune. În Bazinul Carpatic nu suntem o combinaţie de rase, ci o combinaţie de popoare care trăiesc la ele acasă. Şi, când avem noroc, aceste popoare se amestecă într-un „sos hungaro-panonic” şi creează o cultură europeană specifică. Pentru asta am luptat mereu. Suntem dispuşi să ne amestecăm între noi, dar nu dorim să devenim o rasă amestecată. De aceea am luptat la Belgrad, de aceea i-am oprit pe turci la porţile Vienei şi de aceea, la vremea respectivă, francezii i-au oprit pe arabi. Civilizaţia islamică care se mişcă spre Europa şi-a dat sema că drumul prin Ungaria nu este tocmai potrivit. Să îi oprim nu este sarcina noastră, ci a copiilor noştri. Sarcina noastră este să îi pregătim. Ideologia „gender”, noi o numim legea protecţiei copilului. Şi în acest caz am fost trimişi în judecată. Poziţia noastră, un fel de propunere pentru toleranţă. Este important să se înţeleagă că în Ungaria, în această parte a Europei, această chestiune nu este una ideologică, ci cea mai importantă problemă a vieţii. Niciodată această „nebunie” occidentală nu se va bucura de o susţinere majoritară în acest colţ al lumii. Aşa ceva nu intră sub pielea maghiarilor sau a fiilor altor popoare. Avem acum transnaţionale, transgender, dar noi putem să pronunţăm cel mult Transilvania, care în maghiară se numeşte Erdély. Avem război, avem o criză energetică, însă acestea sunt un paravan între noi şi problemele pe care le reprezintă migraţia şi ideologia gender. Dar, în realitate, acestea sunt problemele de care depinde viitorul nostru. Bătălia istorică este demografia, migraţia şi ideologia gender. Aceasta este şi miza luptei între stânga şi dreapta.
”Poziția noastră, acum și pe viitor este clară, acesta nu este războiul nostru”
Să nu ne lăsăm păcăliţi, viitoru nostru depinde de cum vom şti să ne apărăm. În primul rând prin determinare, iar în al doile rând vom căuta aliaţi. Noi considerăm acest război un conflict între două popoare slave, la care noi nu dorim să participăm, iar plonezii se simt parte în acest război. De aceea trebuie să salvăm tot ce se poate din relaţiile ungaro-poloneze pentru vremurile de după război. Mai sunt prieteni noştri slovacii şi cehii, dar acolo s-au schimbat guvernele şi se pune în avantaj lumea post-occidentală. Cehia şi Slovacia nu îşi asumă un conflict cu Bruxelles-ul şi adună puncte. Este ca şi cum ţi-ai mâna caii într-un grajd în flăcări. Menţionez că există ţări care ne critică că nu suntem suficient de apropiaţi faţă de ucraineni. Însă, aceste ţări sun departe şi acordă cel mult sprijin financiar și armament. De aceea, ca ţară vecină, Ungaria are dreptul să spună că pacea este singura soluţie, este singura soluţie pentru salvarea vieţii oamenilor şi antidotul pentru inflaţie şi pentru criza economică. Maghiarii sunt singurii care mor alături de ucraineni în acest război. Potrivit datelor pe care le deţinem, în acest război au murit 86 de maghiari, iar cei care ne critică nu au pierdut nicio picătură de sânge. Afirmaţia că ruşii nu se vor opri în Ucraina este o propagandă de înţeles, dar slabă, a ucrainienilor. Îi înţeleg, pentru că scopul lor este să ne atragă în acest război, să atragă cât mai multe ţări, dar afirmaţia nu are nicio bază reală.
”Dacă am fi fost mai norocoşi, iar preşedintele SUA ar fi fost Donald Trump, iar cancelarul Germaniei, Angela Merkel, atunci acest război nu ar fi izbucnit niciodată”
Ruşii au formulat o cerere de securitate foarte clară, pe care au trimis-o în scris americanilor şi Alianţei Nord-Atlantie, lucru rar întâlnit în diplomaţie. Au solicitat ca Ucraina să nu devină niciodată membră a NATO, au solicitat ca NATO să garanteze acest lucu şi au cerut ca pe teritoriul Ucrainei să nu fie ampasate arme care să atingă teritoriul Rusiei. Occidenul a respins această propunere, nici măcar nu a vrut să discute pe această temă. Ocidentalii au afirmat că NATO este o structură deschisă, oricine poate solicita să adere, iar noi vom decide pe cine primim şi pe cine nu. Acest refuz a avut drept consecinţă faptul că ruşii doresc să obiţină pe calea armelor garanţiile de securitate pe care anterior doreau să le obţină pe calea negocierilor. Nu am avut noroc, astfel încât ne aflăm în acest război. Ucrainenii nu vor câştiga niciodată războiul împotriva Rusiei cu ofiţeri instructori mericani şi cu armament american. Pur și simplu pentru că ruşii au o superioritate asimetrică. O a doua constatare este că sancţiunile nu vor destabiliza Moscova. Guvernele se prăbuşesc precum în jocul de domino. De la începutul războiului, au căzut gevernele Marii Britanii, Italiei, Bulgariei şi Estoniei, şi încă suntem departe de toamnă. China, India, Brazilia, Africa de Sud, lumea arabă şi mare parte a Africii nu sunt dispuse să se implice în război.
A cincia mare provocare le reprezintă energia şi economia. Întrebarea este cine are de profitat de pe urma războiului. Răspunsul este că acela care are resurse energetice proprii. Au de câştigat ruşii. Am calculat greşit în momentul în care am crezut că, dacă nu vom achiziţiona energie din Rusia, atunci ruşii vor avea încasări mai mici. Calculele au fost greşite, deoarece încasările depind nu numai de cantitatea vândută, ci şi de preţul mărfii. Acum situaţia este că ruşii vând mai puţină energie, dar au încasări mai mari. Importurile Uniunii Europene au scăzut cu 23%, dar încasările Gazprom au crescut de două ori în ultima perioadă. Au avut de câştigat chinezii. China era dependentă de ţările arabe, de unde achiziţiona din acea zonă toţi agenţii energetici. Şi desigur, au de câştigat marile companii americane. Conform datelor pe care la deţin, profitul EXXON a cresut de două ori în 2022, al companiei Chevron, de patru ori, al ConconoPhillips, de şase ori. Are de pierdut Uniunea Europeană deoarece deficitul în ceea ce priveşte energia a crescut de trei ori, iar acum aceste este de minus 189 de miliarde de euro. Încă în 2010 am implementat un sistem care în opinia mea este un uriaş test politic şi un succes social deosebit. Acesta a fost sistemul ungar, care a funcţionat bine timp de zece ani. În România nu este aşa. În Ungaria pentru toată lumea va rămâne preţul diminuat anterior, pentru cei care au un consum mediu. De aceea am decis că vom proteja consumul mediu peste care va funcţiona preţul pieţei. Şi în final, mai există o sarcină, şi anume trebuie să renunţăm la gaze naturale, energia electrică este mai ieftină în Ungaria, deoarece avem centrală nucleară şi avem şi energie solară. O altă problemă care se află în faţa noastră în domeniul economiei este recesiunea. Întreaga Europă este îngrozită de recesiune. Problema este că pretutindeni în Europa, sau cel puţin în marea majoritate a ţărilor europene, este cert că se va produce un regres, ceea ce va produce destabilizare politică. Dilema cu care noi, maghiarii, trebuie să ne confruntăm este că trebuie să găsim cheia de decriptare, care sună astfel: există o recesiune globală, dar trebuie găsită o excepţie pe plan local. Pentru următorii doi ani am stabilit drept obiectiv ca Ungaria să fie o excepţie locală în timpul unei crize globale. În primii doi ani, 2022-2024, vor avea loc alegeri prezidenţiale în America, şi atunci se va dechide posibilitatea în mod serios – după părerea mea – pentru stabilirea păcii, după care urmează perioada de doi ani între 2024 – 2026. Se poate face din Ungaria o excepţie locală? Se poate. Cuvântul cheie sună astfel: a rămâne în afară. Din punct de vedere economic vom putea păstra succesele noastre, dacă Ungaria va rămâne în afara războiului, a migraţiei, din nebunia ideologiei gender, din impozul global şi din recesiunea europeană generală. Este o veste bună că în 2010 am reuşit aceasta, este o veste bună că am reuşit şi în 2020, în timpul pandemiei de coronavirus, din fiecare criză am ieşit mai puternici decât eram înainte de a intra în criza respectivă. Şi în 2020 am depăşit PIB-ul pe cap de locuitor al Greciei şi al Portugaliei, chiar în timpul unei crize economice. Dacă vom reuşi, vom putea ajunge la un acord cu toată lumea, conform intereselor noastre naţionale, atunci ne putem reveni în 2024 pe vechiul teren de creştere şi de dezvoltare. La final trebuie să vă spun, să nu uităm că în realitate depunem eforturi pentru anul 2030. Guvernarea ungară ne aminteşte de artiştii chinezi care dintr-o dată aruncă 20 de farfurii în aer şi niciuna nu are voie să se spargă. Potrivit analizelor noastre, până la aceea dată se vor acumula şi înmulţi problemele lumii occidentale. Va fi o criză serioasă în Statele Unite. Şi tot în jurul anului 2030 vor fi în cadrul UE noi raporturi de forţă, deoarece cei din Europa Centrală, care sunt trataţi aşa cum sunt, noi, central-europenii, în jurul acestei date vom deveni contribuabili neto. Aşadar, va veni momentul în care din cauza unei dezvoltări mai rapide faţă de ei Ungaria nu va primi bani de la UE, ci va contribui. Va contribui cu mai mulţi bani decât primeşte. Cehii sunt foarte aproape de această situaţie. Dacă polonezii se vor dezvolta în ritmul actual şi ei vor ajunge repede aici în jurul anului 2030, şi vom şi noi acolo în jurul acestei date. Aceasta înseamnă că există noi raporturi de forţă. Cine plăteşte, comandă muzica. Şi în final, urmând sfatul lui Zsolt, voi enumera doar pe acei factori care ajută Ungaria să devină o excepţie locală, pe care putem construi în timpul unei recesiuni globale. Primul este acela că noi încă mai dispunem de protecţia graniţelor, al doilea este că societatea noastră este bazată pe familie, care reprezintă un context serios pentru motivare şi garanţii. A şasea şansă a noastră este afluxul de capital străin, capitalul vine atât din Est, cât şi din Vest. Tocmai ieri Germania a anunţat construirea noii fabrici de maşini Mercedes, ceea ce este o investiţie de un miliard de euro. Cea de-a opta posibilitate a noastră este stabilitatea politică, avem o majoritate de două treimi în Parlament, un Guvern de două treimi nu poate fi răsturnat, nu avem dispute în cadrul coaliţiei pentru că nu avem coaliţie, ba mai mult, în ultima perioadă am avut şi o schimbare a generaţiei pe partea naţională – poate dumneavoastră aţi fost mai puţin atenţi la acest aspect – şi acum să punem în paranteză faptul că oamenii de vârsta mea din Occident acum încep carierea lor politică, însă în Ungaria este altfel, eu tocmai merg spre ieşire din cariera politică şi trebuie să avem grijă ca şi generaţia care va veni după noi să aibă simţul conducerii la fel de angajat din punct de vedere naţional şi sentimantal aşa cum am asigurat noi pentru Ungaria, de aceea am efectuat în linişte şi o schimbare de generaţie. Cel de-al noulea punct de şanse al strategiei de excepţie locală este reprezentat de bazele spirituale. Pe unul dintre aspectele care îi dă şansa pentru succes, eu îl numesc ambiţie. Ungaria are ambiţii. Ungaria are ambiţii comunitare, ba mai mult, are ambiţii naţionale şi ambiţii europene. În aceste vremuri grele, pentru a păstra ambiţiile noastre naţionale trebuie să rămânem împreună, trebuie să rămână împreună ţara-mamă, trebuie să rămână împreună Transilvania şi teritoriile locuite de maghiari din Bazinul Carpatic. Mulţumesc că m-aţi ascultat.
Recomand articolul complet de pe CRISTOIUBLOG. RO
Discursul lui Viktor Orbán, la Universitatea de Vară şi Tabăra Studenţească de la Băile Tuşnad
Indicii. Viktor Orban devoalează planurile Ocultei Mondiale, Viktor Orban un politician cu o cultură generală vastă, Discursul lui Viktor Orban de la Tușnad, Dezvaluirile lui Viktor Orban de la Tușnad, armata lui Soros a pierdut razboiul cu naționaliștii.
